13 definiții pentru mahalagism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAHALAGISM s. n. (Adesea peiorativ) Vorbă sau expresie caracteristică pentru limbajul oamenilor de la periferie; p. e x t. obișnuința de a colporta informații (răutăcioase) la adresa cuiva; vorbe astfel colportate. Mahalagismele sînt frecvente în comediile lui Caragiale. ȘĂINEANU, D. U. Ca să-și ascundă carierismul, se face că nimic nu-i place, deșartă sacul cu mahalagisme și bîrfeli. V. ROM. ianuarie 1954, 118. – Pl.: mahalagisme.Mahalagiu + suf. -ism.

MAHALAGÍSM, mahalagisme, s. n. Vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie; p. ext. obișnuința de a colporta informații (răutăcioase) la adresa cuiva; bârfeală, clevetire; (la pl.) vorbe astfel colportate. – Mahalagiu + suf. -ism.

mahalagism sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~e / E: mahalagiu + -ism] 1 Vorbă sau expresie caracteristică pentru limbajul oamenilor de la periferie. 2 (Prt) Obișnuință de a colporta informații răutăcioase la adresa cuiva. 3 Bârfă.

MAHALAGÍSM, mahalagisme, s. n. Vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie; p. ext. obișnuința de a colporta informații (răutăcioase) la adresa cuiva; bârfeală, clevetire; vorbe astfel colportate. – Mahalagiu + suf. -ism.

MAHALAGÍSM, mahalagisme, s. n. (Mai ales la pl.) Vorbă sau expresie vulgară. Bîrfeală, clevetire.

MAHALAGÍSM ~e n. Vorbă sau expresie vulgară. /mahalagiu + suf. ~ism

mahalagism n. vorbă sau expresiune de care se servesc mahalagii: mahalagismele sunt frecvente în comediile lui Caragiale. Ele consistă mai ales în franțuzisme mai mult sau mai puțin alterate: parol! (= parole dhonneur), rezon! (= raison), alevoà (= au revoir); apoi din neologisme așa zicând românizate: ambiț (= ambiție), cremenal (= criminal), ostroment (= instrument); din etimologii populare: lăcrămație (= reclamație), scrofuloși (= scrupuloși); din locuțiuni caracteristice: a trata cu refuz (= a refuza), etc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mahalagísm s. n., pl. mahalagísme

mahalagísm s. n., pl. mahalagísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAHALAGISM s. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necioplire. (A comis un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MAHALAGÍSM s. n. (< mahalagiu + suf. -ism): cuvânt sau expresie vulgar(ă), caracteristică) oamenilor de la periferie, de la mahala, neinstruiți.

Intrare: mahalagism
mahalagism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahalagism
  • mahalagismul
  • mahalagismu‑
plural
  • mahalagisme
  • mahalagismele
genitiv-dativ singular
  • mahalagism
  • mahalagismului
plural
  • mahalagisme
  • mahalagismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mahalagism

etimologie:

  • Mahalagiu + sufix -ism.
    surse: DEX '98 DEX '09