2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
magnilocvent, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: it maniloquente] (Liv) 1 a Dotat cu o mare elocvență. 2 smf Orator mare.
MAGNILOCVENT, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) Dotat cu mare elocvență; orator mare. [Cf. it. magniloquente].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAGNILOCVENT, -Ă adj. grav, emfatic, exagerat (în vorbire). (< it. magniloquente)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
magnilocvent adj. m., pl. magnilocvenți; f. sg. magnilocventă, pl. magnilocvente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: magnilocvent (adj.)
magnilocvent1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: magnilocvent (persoană)
magnilocvent2 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
magnilocvent, magnilocventăadjectiv magnilocventă, magnilocventesubstantiv feminin magnilocvent, magnilocvențisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) dotată cu mare elocvență; orator mare. DN
etimologie:
- magniloquente DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.