4 definiții pentru magnilocvent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

magnilocvent, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: it maniloquente] (Liv) 1 a Dotat cu o mare elocvență. 2 smf Orator mare.

MAGNILOCVÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) Dotat cu mare elocvență; orator mare. [Cf. it. magniloquente].

MAGNILOCVÉNT, -Ă adj. grav, emfatic, exagerat (în vorbire). (< it. magniloquente)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnilocvént adj. m., pl. magnilocvénți; f. sg. magnilocvéntă, pl. magnilocvénte

Intrare: magnilocvent
magnilocvent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnilocvent
  • magnilocventul
  • magnilocventu‑
  • magnilocventă
  • magnilocventa
plural
  • magnilocvenți
  • magnilocvenții
  • magnilocvente
  • magnilocventele
genitiv-dativ singular
  • magnilocvent
  • magnilocventului
  • magnilocvente
  • magnilocventei
plural
  • magnilocvenți
  • magnilocvenților
  • magnilocvente
  • magnilocventelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)