5 definiții pentru magnilocvent (adj.)
Explicative DEX
magnilocvent, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: it maniloquente] (Liv) 1 a Dotat cu o mare elocvență. 2 smf Orator mare.
MAGNILOCVENT, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) Dotat cu mare elocvență; orator mare. [Cf. it. magniloquente].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAGNILOCVENT, -Ă adj. grav, emfatic, exagerat (în vorbire). (< it. magniloquente)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
magnilocvent adj. m., pl. magnilocvenți; f. sg. magnilocventă, pl. magnilocvente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
magnilocvent, -ă adj. (în opoz. cu „firesc”, „natural”; livr.; despre limbaj, stil etc.) v. Afectat1 . Artificial. Artificios. Bombast. Bombastic. Căutat2. Convențional. Declamativ. Declamator. Discursiv. Ditirambic. Emfatic. Fals. Făcut2. Grandilocvent. Manierat. Nefiresc. Nenatural. Pompieresc. Pompieristic. Pompos. Pretențios. Retoric.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
magnilocvent, magnilocventăadjectiv magnilocventă, magnilocventesubstantiv feminin magnilocvent, magnilocvențisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) dotată cu mare elocvență; orator mare. DN
etimologie:
- magniloquente DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.