2 definiții pentru magnilocvent (persoană)
Explicative DEX
magnilocvent, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: it maniloquente] (Liv) 1 a Dotat cu o mare elocvență. 2 smf Orator mare.
MAGNILOCVENT, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) Dotat cu mare elocvență; orator mare. [Cf. it. magniloquente].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: magnilocvent (persoană)
magnilocvent2 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
magnilocvent, magnilocventăadjectiv magnilocventă, magnilocventesubstantiv feminin magnilocvent, magnilocvențisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) dotată cu mare elocvență; orator mare. DN
etimologie:
- magniloquente DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.