10 definiții pentru magnetron


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNETRÓN, magnetroane, s. n. Tub electronic (folosit în special ca generator de oscilații de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior. – Din fr. magnétron.

MAGNETRÓN, magnetroane, s. n. Tub electronic (folosit în special ca generator de oscilații de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior. – Din fr. magnétron.

magnetron sn [At: DN3 / Pl: ~oane / E: fr magnétron] Tub electronic folosit în special ca generator de înaltă frecvență, în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior.

MAGNETRÓN, magnetroane, s. n. Tub electronic al cărui curent electric e comandat cu ajutorul unui cîmp magnetic produs din afara lui.

MAGNETRÓN s.n. Tub electronic în care intensitatea curentului electronic este comandată de un câmp magnetic exterior. [< fr. magnétron].

MAGNETRÓN s. n. tub electronic în care intensitatea curentului de electroni este comandată de un câmp magnetic exterior. (< fr. magnétron)

MAGNETRÓN ~oáne n. Tub electronic generator de oscilații de foarte înaltă frecvență. /<fr. magnétron


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnetrón (tub electronic) (-ne-tron) s. n., pl. magnetroáne

magnetrón s. n. (sil. -tron), pl. magnetroáne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAGNETRÓN (< fr. {i}; {s} magneto- + fr. [élec]tron „electron”) s. n. Tub electronic cu catod axial și anod cilindric generator de oscilații de foarte înaltă frecvență (unde centimetrice și milimetrice), al cărui flux de electroni este comandat printr-un câmp magnetic axial de o valoare critică, aleasă astfel încât la variații mici ale tensiunii anodice să corespundă variații mari ale curentului anodic. Se folosește, mai ales, la aparatura de radiolocație, precum și la instalațiile de încălzire de frecvență supraînaltă.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGNETRÓN s. n. Tub electronic (folosit în special ca generator de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un cîmp magnetic exterior. Cf. DP, DM. - Pl.: magnetroane. – Din fr. magnétron.

Intrare: magnetron
magnetron substantiv neutru
  • silabație: mag-ne-tron info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetron
  • magnetronul
  • magnetronu‑
plural
  • magnetroane
  • magnetroanele
genitiv-dativ singular
  • magnetron
  • magnetronului
plural
  • magnetroane
  • magnetroanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

magnetron

  • 1. Tub electronic (folosit în special ca generator de oscilații de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: