MAGNETRÓN (< fr. {i}; {s} magneto- + fr. [élec]tron „electron”) s. n. Tub electronic cu catod axial și anod cilindric generator de oscilații de foarte înaltă frecvență (unde centimetrice și milimetrice), al cărui flux de electroni este comandat printr-un câmp magnetic axial de o valoare critică, aleasă astfel încât la variații mici ale tensiunii anodice să corespundă variații mari ale curentului anodic. Se folosește, mai ales, la aparatura de radiolocație, precum și la instalațiile de încălzire de frecvență supraînaltă.