Definiția cu ID-ul 1251140:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MAGNETRÓN s. n. Tub electronic (folosit în special ca generator de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un cîmp magnetic exterior. Cf. DP, DM. - Pl.: magnetroane. – Din fr. magnétron.