magnetofon sn [At: CONTEMP. 1949, nr. 126,10/1 / Pl: ~oane / E: fr magnétophone] Aparat de înregistrare și de reproducere a sunetelor cu ajutorul unor benzi speciale acoperite cu o substanță feromagnetică.

MAGNETOFON, magnetofoane, s. n. Aparat care înregistrează sunetele prin magnetizarea variabilă a unei benzi, a unei sîrme de oțel sau a unui film cu substanță feromagnetică și apoi le reproduce. Am adus noi aparatul, magnetofonul. Imprimăm aci și retransmitem din studio. BARANGA, I. 168. Bandă de magnetofon v. bandă² (2).

MAGNETOFON s.n. Dispozitiv de înregistrare și de reproducere a sunetelor cu ajutorul unei benzi, al unei sîrme de oțel sau al unui film cu substanță feromagnetică. [< germ. Magnetophon – nume comercial al fabricii „Telefunken”, cf. fr. magnétophone, cf. gr. magnes – magnet, phone – voce].

MAGNETOFON s. n. aparat de înregistrare și redare electromagnetică a sunetelor cu ajutorul unei benzi subțiri de oțel, sau de material plastic, acoperită cu un strat fin de substanță feromagnetică. (< fr. magnétophone)

MAGNETOFON ~oane n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor sonore pe o bandă magnetică sau pe un fir metalic și reproducerea lui ulterioară. /<fr. magnétophone

magnetofon s. n., pl. magnetofoane

magnetofon s. n., pl. magnetofoane

magnetofon s. n., pl. magnetofoane

MAGNETOFON s. (fam.) mag. (A înregistra ceva la ~.)

magnetofon (< fr. magnétophone) (Fiz.), dispozitiv de înregistrare și reproducere a sunetelor, cu ajutorul unei benzi de oțel sau al unei benzi de plastic acoperite cu un strat fin de substanță feromagnetică. Înregistrarea se face prin magnetizarea variabilă a benzii în mișcare rapidă, de către curenții electrici ai unui amplificator comandat de un microfon* care recepționează undele sonore. Reproducerea se obține trecând banda magnetizată prin fața unui electromagnet conexat cu un amplificator și cu un difuzor*. Este folosit în radio-televiziune, pentru înregistrarea muzicii, a conferințelor etc., care urmează a fi transmise, în industria discului* (unde banda de m. constituie baza înregistrării) ca și în compoziția actuală (v. înregistrare). ♦ Principiul magnetofonului a fost materializată întâi de savantul danez V. Poulsen, care a făcut în 1900, la Expoziția Universală de la Paris, demonstrații cu telegrafonul său.

MAGNETO- „magnet, magnetic”. ◊ gr. magnes, etos „magnet” > fr. magnéto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. magneto-. □ ~biologie (v. bio, v. -logie₁), s. f., ramură a biofizicii care studiază acțiunea cîmpurilor magnetice asupra materiei vii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a curenților produși de mușchii inimii, prin intermediul potențialelor ce apar la suprafața pielii; ~encefalogramă (v. encefalo-, v. -gramă), s. f., encefalogramă înregistrată pe baza cîmpului magnetic; ~fon (v. -fon), s. n., aparat de înregistrare și reproducere a sunetelor cu ajutorul unor benzi acoperite cu substanță feromagnetică; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat pentru înregistrarea variațiilor în timp ale cîmpului magnetic terestru; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă realizată cu ajutorul unui magnetograf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Parte a geofizicii care tratează despre magnetismul terestru. 2. Măsurare a mărimilor magnetice. 3. Metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară intensitatea cîmpului magnetic; ~pauză (v. -pauză), s. f., limită exterioară a magnetosferei; ~scop (v. -scop), s. n., aparat de înregistrare și de redare a imaginilor pe o bandă magnetică; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat exterior al atmosferei terestre în care cîmpul magnetic exercită o acțiune intensă; ~terapie (v. -terapie), s. f., fizioterapie realizată cu ajutorul magneților; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre organe vegetale) care se curbează sub influența magnetică.

MAGNETOFON s. n. Aparat de înregistrare și de reproducere a sunetelor cu ajutorul unor benzi speciale. La începutul cursului i se imprimă vocea la magnetofon, imprimare pe care el o va audia în cursul studiilor. CONTEMP. 1949, nr. 126, 10/1. Prin magnetofon se dau explicații asupra funcționării organismului. SC]NTEIA, 1952, nr. 2390. Am adus noi aparatul, magnetofonul. Imprimăm aci și retransmitem din studio. BARANGA, I. 168. - Pl.: magnetofoane. – Din fr. magnétophone.