24 de definiții pentru mag

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAG, magi, s. m. Preot la unele popoare orientale din Antichitate; p. ext. învățat, filosof; astrolog; vrăjitor. ♦ (În religia creștină) Fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea Sa. ♦ Fig. Sol, vestitor. – Din sl. magŭ.

mag2 sm [At: N. TEST. (1648), 4/22 / Pl: magi, (înv) magi / E: slv магъ] 1 Preot la unele popoare orientale din Antichitate. 2 (Înv) Filozof. 3 (Bis) Fiecare din cei trei regi care au venit la Betleem să se închine lui Hristos. 4 (Fig) Sol. 5 Astrolog. 6 Magician.

mag1 a [At: TODORAN, GL. / Pl: magi / E: nct] (Reg; d. oameni) Care mănâncă sau bea mult.

MAG, magi, s. m. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p. ext. învățat; filozof; astrolog; vrăjitor. ♦ (În religia creștină) Fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea sa. ♦ Fig. Sol, vestitor. – Din sl. magŭ.

MAG, magi, s. m. Nume dat preoților unor religii din antichitate; p. ext. astrolog, vrăjitor. Ce e necunoscutul și misterul acesta, bun numai pentru magi și astrologi? C. PETRESCU, R. DR. 38. Bătrînul mag înalță fruntea. GOGA, P. 24. Magul priivea pe gînduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. EMINESCU, O. I 44. ♦ (În religia creștină) Fiecare dintre cei trei regi care au venit din Orient să se închine lui Iisus Hristos la nașterea lui. Magii, cum zăriră Steaua mare, Se călătoriră După zare. TEODORESCU, P. P. 100.

mag s. n. (arg. tinerilor) Magnetofon ◊ „Toby a primit un mag de la bunicii lui.”; v. și Sc. 15 VIII 76 p. 4; v. și cas (1976) (din magnetofon, prin abreviere; cf. engl. mag; Th. Hristea în R.lit. 13/81 p. 8)

MAG magi m. 1) (în antichitate) Preot la popoarele orientale. 2) Persoană care prezice viitorul (după poziția aștrilor). 3) fig. Om învățat; persoană atotștiutoare; filozof. 4) Persoană care face vrăji; vrăjitor. 5) (în religia creștină) Rege mitic despre care se spune că ar fi venit din orient la Bethleem să se închine lui Isus Hristos, la nașterea lui. 6) fig. Persoană care duce sau aduce vești; vestitor. /<sl. magu

mag m. 1. preot la vechii Perși: magul, paza răzbunării, a citit semnul întors EM.; 2. pl. cei trei înțelepți din Orient, sau Craii dela Răsărit, cari veniră la Betlehem să se închine lui Isus.

*mag m. (lat. magus, vgr. mágos, cuv. persic). Preut la vechiĭ Mezĭ și Perșĭ, adoratorĭ aĭ foculuĭ. La Grecĭ și Romanĭ, astrolog, fărmăcător. Ceĭ treĭ magĭ, ceĭ treĭ craĭ de la răsărit care s’au închinat luĭ Hristos cînd s’a născut. V. magie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAG s. 1. v. vrăjitor. 2. (BIS.) (înv.) vâlfă. (Cei trei ~ de la răsărit.)

MAG s. 1. magician, vrăjitor. 2. (BIS.) (înv.) vîlfă. (Cei trei ~ de la răsărit.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mag (mági), s. m.1. Magician. – 2. Astrolog, sol, (religie) rege din Orient. – Mr. mag. Ngr. μάγος, cf. bg. mag; și, în parte, din lat. magus.Der. magie (var. înv. maghie), s. f., din lat. magia, gr. μαγεία, (sec. XVII) și, modern, din it. maggia, fr. magie; magic, adj., din fr. magique; maghicesc, adj. (înv., magic).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

mag, magi s. m. 1. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p. ext. învățat, filozof, astrolog. 2. Fiecare dintre cei trei regi (Melhior, Gașpar și Baltazar) care au venit din Orient, călăuziți de o stea, să se închine lui Iisus la nașterea Sa, aducându-I ca daruri aur, smirnă și tămâie. ◊ Steaua magilor v. stea. – Din sl. magŭ, lat. magus, gr. magos.

Simon Magul, vrăjitor din Samaria, botezat de către apostolul Filip, pe care l-a urmat. Văzând minunile pe care le săvârșeau apostolii, a vrut să cumpere cu bani de la aceștia harul Sfântului Duh.

SIMON MAGUL (sec. 1 d. Hr.), magician descris în „Noul Testament” și unele scrieri gnostice; a încercat să cumpere harul de la apostoli; socotit întemeietorul gnozei creștine.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAG1 adj. (Regional, despre oameni) Care mănîncă sau bea mult (Băuțar-Caransebeș). TODORAN, GL. - Etimologia necunoscută. – Cf. m a g2 (2).

MAG2 s. m. 1. Preot la unele popoâre orientale din antichitate; p. e x t. învățat, filozof; astrolog; (la pl.) cei trei regi despre care legenda spune că au venit la Betleem să se închine lui Cristos. Irod pre ascuns chiemă pre maghi (adaos marginal: f i l o s o f i), N. TEST. (1648), 4r/22. Irod, văzînd că fu batgiocurit de maghi (adaos marginal: g ă c i t o r), să mînie foarte. ib. 4V/12, cf. KLEIN, D. 375, NEGULICI, POLIZU, COSTINESCU. Misteriu pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni. EMINESCU, N. 33. Magul privea pe gînduri în oglinda lui de aur Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. id. O. I, 44, cf. 94, DDRF, ALEXI, W. Darurile pe cari magii le-au adus la ieslele în cari s-a născut Mîntuitorul. PAMFILE, CR. 10. Acest mag, în epoca regilor daci, practica, după o rînduială antică de la Memfis, grafia sacră a cunoașterilor spirituale. SADOVEANU, O. XII, 11. Steaua își dă rază, Pre maghi îi luminează, Și maghii grăiesc Grai filozofesc. POP., ap. BV II, 97. Sîntem trei magi călători, Crai ca frații iubitori. TEODORESCU, P. P. 103, cf. 100. ♦ F i g. Sol, vestitor. Bătrînul mag înalță fruntea. Ce sfînt e graiul gurii sale! GOGA, P. 24. Trageți zăvoarele! Deschideți porțile!. .. Cele mai înalte cununi, în cinstea magilor zorilor buni! TULBURE, V. R. 17. 2. Vrăjitor, magician. Fiind el mai denainte eretic și mag, adecă vrăjitoria, să fie vinit la pravoslavie. CANTEMIR, HR. 141, cf. STAMATI, S., COSTINESCU, BARCIANU. Ce e necunoscutul și misterul acesta, bun numai pentru magi și astrologi? C. PETRESCU, R. DR. 38. – Pl.: magi și (învechit) maghi. – Din v. sl. магъ.

Intrare: mag
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mag
  • magul
  • magu‑
plural
  • magi
  • magii
genitiv-dativ singular
  • mag
  • magului
plural
  • magi
  • magilor
vocativ singular
  • magule
plural
  • magilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mag, magisubstantiv masculin

  • 1. Preot la unele popoare orientale din Antichitate. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Astrolog, filosof, magician, vrăjitor, învățat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ce e necunoscutul și misterul acesta, bun numai pentru magi și astrologi? C. PETRESCU, R. DR. 38. DLRLC
      • format_quote Bătrînul mag înalță fruntea. GOGA, P. 24. DLRLC
      • format_quote Magul priivea pe gînduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. EMINESCU, O. I 44. DLRLC
    • 1.2. în religia creștină Fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea Sa. DEX '09 DLRLC
      sinonime: vâlfă
      • format_quote Magii, cum zăriră Steaua mare, Se călătoriră După zare. TEODORESCU, P. P. 100. DLRLC
    • 1.3. figurat Sol, vestitor. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.