11 definiții pentru magmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁGMĂ, magme, s. f. Masă minerală fluidă și incandescentă din interiorul scoarței Pământului, alcătuită din silicați. – Din fr. magma.

MÁGMĂ, magme, s. f. Masă minerală fluidă și incandescentă din interiorul scoarței Pământului, alcătuită din silicați. – Din fr. magma.

magmă sf [At: MEHEDINȚI, G. F. 122 / Pl: ~me / E: fr magma] 1 Masă minerală fluidă, incandescentă, din interiorul scoarței pământului, alcătuită din silicați, prin întărirea căreia se formează rocile eruptive. 2 (Med) Masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi.

MÁGMĂ, magme, s. f. Masă topită din interiorul pămîntului, prin întărirea căreia se formează rocile eruptive.

MÁGMĂ s.f. 1. Masă lichidă din interiorul Pământului prin întărirea căreia se formează rocile eruptive. 2. (Med.) Masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi. [< fr. magma, cf. gr. magma – pastă].

MÁGMĂ s. f. 1. masă incandescentă fluidă sau vâscoasă din interiorul Pământului, care prin solidificare formează rocile magmatice. 2. (med.) masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi. (< fr., gr. magma)

MÁGMĂ ~e f. Masă minerală incandescentă, fluidă sau vâscoasă, aflată în interiorul scoarței terestre, care, ieșind la suprafață și solidificându-se, formează rocile eruptive. /<fr. magma

*mágmă f., pl. e (vgr. mágma, aluat, cocă). Min. Lavă topită nesolidificată încă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mágmă s. f., g.-d. art. mágmei; pl. mágme

mágmă s. f., g.-d. art. mágmei; pl. mágme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁGMĂ s. (GEOL.) topitură. (~ vulcanică.)


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÁGMĂ s. f. Masă minerală fluidă și incandescentă din interiorul scoarței pămîntului. Probabil trebuie să fie din loc în loc printre păturile scoarței grămezi de magmă. MEHEDINȚI, G. F. 122. Forțele ce produc mareele acționează nu numai la suprafața pământului, ci și în interiorul lui asupra magmei vîscoase. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 125. Intruziunile din această zonă s-au format dintr-o magmă acidă granitică. ONCESCU, G. 45. ◊ Fi g. Cufundarea tuturor realităților într-o magmă confuză este o caracteristică a obtuzității intelectuale. CONTEMP. 1958, nr. 593, 3/2. - Pl.: magme. – Din fr. magma.

Intrare: magmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magmă
  • magma
plural
  • magme
  • magmele
genitiv-dativ singular
  • magme
  • magmei
plural
  • magme
  • magmelor
vocativ singular
plural

magmă

  • 1. Masă minerală fluidă și incandescentă din interiorul scoarței Pământului, alcătuită din silicați.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: topitură
  • 2. medicină Masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi.
    surse: DN

etimologie: