MÁGMĂ s. f. Masă minerală fluidă și incandescentă din interiorul scoarței pămîntului. Probabil trebuie să fie din loc în loc printre păturile scoarței grămezi de magmă. MEHEDINȚI, G. F. 122. Forțele ce produc mareele acționează nu numai la suprafața pământului, ci și în interiorul lui asupra magmei vîscoase. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 125. Intruziunile din această zonă s-au format dintr-o magmă acidă granitică. ONCESCU, G. 45. ◊ Fi g. Cufundarea tuturor realităților într-o magmă confuză este o caracteristică a obtuzității intelectuale. CONTEMP. 1958, nr. 593, 3/2. - Pl.: magme. – Din fr. magma.