2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

magiun sn [At: LB / V: (reg) ~in, ~gion, ~gium, majon, măgion, măg~ / Pl: (rar) ~uri / E: tc macun] 1 Pastă comestibilă consistentă obținută prin terciuirea și fierberea prunelor sau a altor fructe fără adaos de zahăr Si: (Mol, Buc) povidlă, (Trs) lictar, (Ban) pecmez, (reg) dulceață, miere Vz marmeladă, gem. 2 (Reg) Peltea de gutui. 3 (Reg) Pastă consistentă. 4 (Înv) Laxativ preparat din opiu, mac, aloe Vz opiat.

MAGIÚN, magiunuri, s. n. Pastă alimentară consistentă obținută prin fierberea și terciuirea prunelor sau, p. gener., a altor fructe (fară adaos de zahăr). – Din tc. macun.

MAGIÚN s. n. Pastă alimentară consistentă obținută prin fierberea și terciuirea prunelor sau, p. ext., a altor fructe (fără adaos de zahăr). – Din tc. macun.

MAGIÚN s. n. Pastă alimentară asemănătoare cu marmelada, făcută din prune, fără zahăr; (Mold.) povidlă, (Transilv.) lictar. Lucrătoarele și ceilalți mîncau ce-și aduceau de-acasă: magiun, brînză. PAS, Z. I 268. – Pronunțat: -giun.

MAGIÚN n. Produs alimentar, sub formă de pastă dulce, obținut prin fierberea îndelungată a prunelor (sau a altor fructe). /<turc. macun

magiun n. 1. amestec de opiu, mac, aloe: magiun de curățenie; 2. fiertură de poame formând un tot consistent: magiun de prune, de struguri, de dovleac [Turc. MADJUN].

magĭún n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] ma’ğun, ngr. mandzúni, sîrb. bg. mağun). Munt. Opiat. Povidlă, pastă de poame ferte. V. lictar, hoșav.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magiún s. n., pl. magiúnuri

magiún s. n., (varietăți) pl. magiúnuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAGIÚN s. (reg.) dulceață, (Transilv.) lictar, (Transilv. și Ban.) miere, pecmez, (Mold. și Bucov.) povidlă, (Transilv.) silvoiz. (A mâncat ~ cu pâine.)

MAGIUN s. (reg.) dulceață, (Transilv.) lictar, (Transilv. și Ban.) miere, pecmez, (Mold. și Bucov.) povidlă, (Transilv.) silvoiz. (A mîncat ~ cu pîine.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

magiún (magiúnuri), s. n. – Pastă dulce din fructe, marmeladă. – Mr., megl. măgiun. Tc. (arab.) macun (Roesler 599; Șeineanu, II, 244; Miklosich, Türk. Elem., II, 120; Berneker, II, 2; Ronzevalle 163), cf. ngr. μαντζούνι, bg., sb. mağun.

Intrare: magiun
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magiun
  • magiunul
  • magiunu‑
plural
  • magiunuri
  • magiunurile
genitiv-dativ singular
  • magiun
  • magiunului
plural
  • magiunuri
  • magiunurilor
vocativ singular
plural
Intrare: măgiun
măgiun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)