MAGIUN, magiunuri, s. n. Pastă alimentară consistentă obținută prin fierberea și terciuirea prunelor sau, p. gener., a altor fructe (fară adaos de zahăr). – Din tc. macun.

magiun sn [At: LB / V: (reg) ~in, ~gion, ~gium, majon, măgion, măg~ / Pl: (rar) ~uri / E: tc macun] 1 Pastă comestibilă consistentă obținută prin terciuirea și fierberea prunelor sau a altor fructe fără adaos de zahăr Si: (Mol, Buc) povidlă, (Trs) lictar, (Ban) pecmez, (reg) dulceață, miere Vz marmeladă, gem. 2 (Reg) Peltea de gutui. 3 (Reg) Pastă consistentă. 4 (Înv) Laxativ preparat din opiu, mac, aloe Vz opiat.

MAGIUN s. n. Pastă alimentară consistentă obținută prin fierberea și terciuirea prunelor sau, p. ext., a altor fructe (fără adaos de zahăr). – Din tc. macun.

MAGIUN s. n. Pastă alimentară asemănătoare cu marmelada, făcută din prune, fără zahăr; (Mold.) povidlă, (Transilv.) lictar. Lucrătoarele și ceilalți mîncau ce-și aduceau de-acasă: magiun, brînză. PAS, Z. I 268. – Pronunțat: -giun.

MAGIUN n. Produs alimentar, sub formă de pastă dulce, obținut prin fierberea îndelungată a prunelor (sau a altor fructe). /<turc. macun

magiun n. 1. amestec de opiu, mac, aloe: magiun de curățenie; 2. fiertură de poame formând un tot consistent: magiun de prune, de struguri, de dovleac [Turc. MADJUN].

magĭún n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] ma’ğun, ngr. mandzúni, sîrb. bg. mağun). Munt. Opiat. Povidlă, pastă de poame ferte. V. lictar, hoșav.

magin sn vz magiun

magion sn vz magiun

magium sn vz magiun

majon sn vz magiun

măgion sn vz magiun

măgiun sn vz magiun

magiun s. n., pl. magiunuri

magiun s. n., pl. magiunuri

magiun s. n., (varietăți) pl. magiunuri

magiun

magiun sg.

MAGIUN s. (reg.) dulceață, (Transilv.) lictar, (Transilv. și Ban.) miere, pecmez, (Mold. și Bucov.) povidlă, (Transilv.) silvoiz. (A mâncat ~ cu pâine.)

MAGIUN s. (reg.) dulceață, (Transilv.) lictar, (Transilv. și Ban.) miere, pecmez, (Mold. și Bucov.) povidlă, (Transilv.) silvoiz. (A mîncat ~ cu pîine.)

magiun (magiunuri), s. n. – Pastă dulce din fructe, marmeladă. – Mr., megl. măgiun. Tc. (arab.) macun (Roesler 599; Șeineanu, II, 244; Miklosich, Türk. Elem., II, 120; Berneker, II, 2; Ronzevalle 163), cf. ngr. μαντζούνι, bg., sb. mağun.

MAGIUN s. n. 1. Pastă comestibilă consistentă, obținută prin fierberea prunelor (fără adaos de zahăr); p. e x t. pastă comestibilă consistentă obținută din alte fructe; (Mold., Bucov.) povidlă, (Transilv.) lictar, (Ban.) pecmez, (regional) dulceață, miere. V. m a r m e l a d ă, g e m. Cf. LB, POLIZU, LM. Magiunuri de orice calitate (a. 1875). ap. TDRG, cf. GHEȚIE, R. M., DDRF, BARCIANU, ȘIO II_1; 241. Magiunuri de fructe. NICA, L. VAM. 148. Mîncam... tâieței de casă cu magiun. BRĂESCU, A. 124. Bolnavii capătă... lapte, cornuri, unt și magiun. PAS, Z. IV, 16. Două felii de pîine cu unt și magiun de prune. T. POPOVICI, S. 9, cf. H IX 62, ALR SN III h 639, ALR I 873/720, 727, 954, 980. ♦ (Regional) Peltea de gutui (Mircești-Pașcani). ALR II 4047/537. 2. Amestec omogen ca o pastă consistentă. Voii să călătorim fără să bem și să mâncăm, și așa făcui și eu un fel de magiun cu mii de ori mai puternic. GORJAN, H. IV, 43/24. 3. (Învechit) Laxativ preparat din amestecul unor plante (opiu, mac, aloe). V. o p i a t. Acestea toate prăfuite fiind... , să se amestece bine într-o piuliță de piatră și să se puie sirop de dude cît va trebui a să face magiun. PISCUPESCU, O. 275/4, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U., ȘIO II₁, 241. – Pl.: (rar) magiunuri. – Și: (regional) magión (ALR I 873), măgión (BUL. FIL. VII-VIII, 326), măgiún (ALR SN III h 639), magiúm (POLIZU, GHEȚIE, R. M.), magín (ALR I 873/954, ALR II 6097/928), majón (ALR I 873/770, 795) s. n. – Din tc. macun.

MAGÍN s. n. v. magiun.

MAGIÓN s. n. v. magiun.

MAGIUM s. n. v. magiun.

MAJÓN s. n. v. magiun.

MĂGIÓN s. n. v. magiun.

MĂGIÚN s. n. v. magiun.