14 definiții pentru magistrat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MAGISTRÁT, magistrați, s. m. 1. Membru al corpului judiciar (judecător, procuror). 2. Funcționar superior sau înalt demnitar. 3. (În Roma antică) Cetățean ales într-o funcție publică înaltă. – Din fr. magistrat. Cf. lat. magistratus.
magistrat [At: (a. 1735) IORGA, S. D. XII, 231 / V: (înv) ~ghis~, (reg) mais~ / Pl: (3-5) ~ați, (1-2) ~e, ~uri / E: ger Magistrat, fr magistrat, lat magistratus] 1 sn (Înv; Trs) Conducere a unui oraș Si: municipalitate Vz sfat. 2 sn (Pex) Autoritate publică administrativă, judiciară etc. 3 sm (Înv) Membru în conducerea administrativă, judiciară etc. a unui oraș Vz dregător. 4 sm Membru al corpului judiciar. 5 sm (Ant) Cetățean roman ales pentru exercitarea unor importante atribuții de conducere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAGISTRÁT, magistrați, s. m. 1. (În Roma antică) Cetățean ales pentru exercitarea unor importante atribuții de conducere. 2. Membru al corpului judiciar (judecător, procuror). 3. (Înv.) Membru în conducerea administrativă, judiciară etc. a unui oraș. 4. (Înv.) Autoritate publică (administrativă, judiciară etc.). – Din (1, 2, 4) fr. magistrat, (3) germ. Magistrat. Cf. lat. magistratus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MAGISTRÁT, magistrați, s. m. 1. (În vechea organizare judecătorească) Judecător sau procuror. Magistratul are o replică în care martorul nu-l mai poate urma. ARGHEZI, P. T. 95. Chițibușuri avocățești propunea bărbatul Emiliei, magistratul. C. PETRESCU, Î. II 238. Mîna [caii]... păzind un aer grav, vrednic de un magistrat. NEGRUZZI, S. I 37. 2. (Învechit) Înalt demnitar. Magistrații voștri vor încinge eșarpe în contra tiraniei și stindardul tricolor va flutura cu fală în capul trupelor noastre. BOLLIAC, O. 224.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAGISTRÁT s.m. 1. (Ist.) Persoană investită cu anumite sarcini de autoritate publică în vechea Romă. ♦ Administrator al unui anumit teritoriu în unele sisteme administrative. 2. Membru al corpului de judecători; judecător, procuror, consilier de curte. [Cf. fr. magistrat, lat. magistratus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAGISTRÁT s. m. 1. (în Roma antică) persoană investită cu anumite sarcini de autoritate publică. ◊ administrator al unui anumit teritoriu în unele sisteme administrative. 2. persoană care exercită funcția de judecător sau de procuror. (< fr. magistrat, germ. Magistrat, lat. magistratus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MAGISTRÁT ~ți m. 1) Persoană învestită cu dreptul de a judeca. 2) Funcționar superior sau înalt demnitar. /<fr. magistrat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
magistrat m. cel învestit cu o autoritate administrativă sau judiciară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*magistrát m. (lat. magistratus, funcțiune, funcționar). Funcționar judiciar (judecător, procuror ș. a.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
maistrat sm vz magistrat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
magistrát s. m., pl. magistráți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
magistrát s. m., pl. magistráți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
magistrat s. v. MUNICIPALITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MAGISTRÁT (< fr., germ., lat.) s. m. 1. (Dr.) Denumire dată judecătorilor și procurorilor. În România, au calitatea de m. și fac parte din corpul m. judecătorii de la toate instanțele judecătorești, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum și m. asistenți ai Curții Supreme de Justiție. Sunt asimilați m. ministrul Justiției, locțiitorii săi și personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, pe durată îndeplinirii funcției. Numirea și eliberarea din funcție a m. se face prin decret al președintelui țării. M. nu pot fi cercetați, reținuți sau arestați fără avizul ministrului Justiției. 2. Funcționar superior sau înalt demnitar. 3. (În Roma antică) Denumire dată persoanelor care aveau o înaltă autoritate publică (ex. consul, pretor, cenzor, edil, chestor ș.a.).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
magistrat
- 1. Membru al corpului judiciar (judecător, procuror).surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exempleexemple
- Magistratul are o replică în care martorul nu-l mai poate urma. ARGHEZI, P. T. 95.surse: DLRLC
- Chițibușuri avocățești propunea bărbatul Emiliei, magistratul. C. PETRESCU, Î. II 238.surse: DLRLC
- Mîna [caii]... păzind un aer grav, vrednic de un magistrat. NEGRUZZI, S. I 37.surse: DLRLC
-
- 2. Funcționar superior sau înalt demnitar.surse: DEX '09 DLRLC un exempluexemple
- Magistrații voștri vor încinge eșarpe în contra tiraniei și stindardul tricolor va flutura cu fală în capul trupelor noastre. BOLLIAC, O. 224.surse: DLRLC
-
- 3. (În Roma antică) Cetățean ales într-o funcție publică înaltă.surse: DEX '09 DN
- 3.1. Administrator al unui anumit teritoriu în unele sisteme administrative.surse: DN
-
etimologie:
- limba franceză magistratsurse: DEX '09 DN
- cf. limba latină magistratussurse: DEX '09 DN