machiere sf [At: DLR / P: ~chi-e~ / Pl: ~ri / E: machia] 1-2 Machiaj (1, 3).

MACHIERE, machieri, s. f. Acțiunea de a machia. – Pronunțat: -chi-e-.

MACHIERE s.f. Acțiunea de a (se) machia și (rar) rezultatul ei; machiaj. [Pron. -chi-e-. / < machia].

MACHIA, machiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) farda (minuțios, cu artă); a(-și) face machiajul (pentru scenă). [Pr.: -chi-a] – Din fr. maquiller.

machia vtr [At: T ianuarie 1963, 100 / P: ~chi-a / Pzi: ~iez / E: fr maquiller] 1-2 A (se) farda. 3-4 A face machiajul (3) pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat Si: grima.

MACHIA, machiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) farda (minuțios, cu artă); a(-și) face machiajul (pentru scenă). V. grima. [Pr.: -chi-a] – Din fr. maquiller.

MACHIA, machiez, vb. I. Tranz. A da cuiva (mai ales unui actor) o anumită înfățișare, cu ajutorul fardului; a grima. V. farda. – Pronunțat: -chi-a.

MACHIA vb. I. tr., refl. A(-și) da feței o anumită înfățișare cu ajutorul fardurilor; a (se) grima. [Pron. -chi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. maquiller].

MACHIA vb. tr., refl. a(-și) face machiajul; a (se) grima. (< fr. maquiller)

A MACHIA ~ez tranz. 1) (fața, buzele) A da cu fard; a farda. 2) (mai ales actori) A da cu fard ca să capete o altă înfățișare; a preschimba prin fardare. [Sil. ma-chi-a] /<fr. maquiller

machiere (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. machierii; pl. machieri

machiere (-chi-e-) s. f., g.-d. art. machierii; pl. machieri

machiere s. f. (sil. -chi-e-), g.-d. art. machierii; pl. machieri

machia (a ~) (desp. -chi-a) vb., ind. prez. 1 sg. machiez (desp. -chi-ez), 3 machiază, 1 pl. machiem; conj. prez. 1 sg. să machiez, 3 să machieze; ger. machiind (desp. -chi-ind)

machia (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 machiază, 1 pl. machiem (-chi-em); conj. prez. 3 să machieze; ger. machiind (-chi-ind)

machia vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. machiez, 3 sg. și pl. machiază, 1 pl. machiem (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. machieze; ger. machiind (sil. chi-ind)

machia, machiez v. t. (intl.) a bate foarte rău, a desfigura.

MACHIERE s. 1. v. fardare. 2. v. grimare.

MACHIERE s. 1. fardare, fardat, machiaj, machiat, vopsire, vopsit, (pop. și fam. peior.) boială, boire, boit. (pop.) sulimeneală, sulimenire. (~ unei femei.) 2. grimare, grimă, machiaj. (~ unui actor.)

MACHIA vb. 1. v. farda. 2. v. grima.

MACHIA vb. 1. a (se) farda, a (se) vopsi, (pop. și fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. și reg. peior.) a (se) spoi. (Nu te mai ~ atîta!) 2. a (se) grima. (A ~ un actor.)

Machiere ≠ demachiere

A (se) machia ≠ a (se) demachia

MACHIÉRE s. f. Acțiunea de a (s e) m a c h i a; machiaj. V. grimare. - Pronunțat: -chi-e-. – Pl.: machieri. V. machia.

MACHIA vb. I. Tranz. și refl. A (se) farda (cu artă, minuțios), a(-și) face machiajul (pentru scenă). V. g r i m a. Actorii se machiază în cabine, studiindu-se în fața oglinzii. T ianuarie 1963, 100, cf. decembrie 1962, 68. Se declară potrivnici oricărei intenții de a „scenariza” faptele filmate, de a machia oameni, L 1963, nr. 130, 10/3. - Pronunțat: -chi-a. – Prez. ind.: machiez. – Din fr. maquiller.