MACHIAT, -Ă, machiați, -te, adj. Fardat (minuțios, cu artă). [Pr.: -chi-at] – V. machia.

machiat, ~ă a [At: DLR / P: -chi-at / Pl: ~ați, ~e / E: machia] (D. persoane) 1 Fardat. 2 Pe al cărui chip s-au aplicat farduri sau accesorii pentru realizarea unei anumite fizionomii.

MACHIAT, -Ă, machiați, -te, adj. Fardat (minuțios, cu artă). V. grimat. [Pr.: -chi-at] – V. machia.

MACHIAT, -Ă, machiați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Care a primit o anumită înfățișare prin machiaj. – Pronunțat: -chi-at.

MACHIA, machiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) farda (minuțios, cu artă); a(-și) face machiajul (pentru scenă). [Pr.: -chi-a] – Din fr. maquiller.

machia vtr [At: T ianuarie 1963, 100 / P: ~chi-a / Pzi: ~iez / E: fr maquiller] 1-2 A (se) farda. 3-4 A face machiajul (3) pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat Si: grima.

MACHIA, machiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) farda (minuțios, cu artă); a(-și) face machiajul (pentru scenă). V. grima. [Pr.: -chi-a] – Din fr. maquiller.

MACHIA, machiez, vb. I. Tranz. A da cuiva (mai ales unui actor) o anumită înfățișare, cu ajutorul fardului; a grima. V. farda. – Pronunțat: -chi-a.

MACHIA vb. I. tr., refl. A(-și) da feței o anumită înfățișare cu ajutorul fardurilor; a (se) grima. [Pron. -chi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. maquiller].

MACHIA vb. tr., refl. a(-și) face machiajul; a (se) grima. (< fr. maquiller)

A MACHIA ~ez tranz. 1) (fața, buzele) A da cu fard; a farda. 2) (mai ales actori) A da cu fard ca să capete o altă înfățișare; a preschimba prin fardare. [Sil. ma-chi-a] /<fr. maquiller

machia (a ~) (desp. -chi-a) vb., ind. prez. 1 sg. machiez (desp. -chi-ez), 3 machiază, 1 pl. machiem; conj. prez. 1 sg. să machiez, 3 să machieze; ger. machiind (desp. -chi-ind)

machia (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 machiază, 1 pl. machiem (-chi-em); conj. prez. 3 să machieze; ger. machiind (-chi-ind)

machia vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. machiez, 3 sg. și pl. machiază, 1 pl. machiem (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. machieze; ger. machiind (sil. chi-ind)

machiat, -ă, machiați, -te adj. bătut, desfigurat în bătaie.

machia, machiez v. t. (intl.) a bate foarte rău, a desfigura.

MACHIAT adj. 1. v. fardat. 2. v. grimat.

MACHIAT s. v. fardare.

machiat², -ă adj. 1 (mai ales despre femei sau despre fața, pleoapele, buzele lor) fardat², <înv. și pop.> sulimenit², <pop. și fam.> pictat², vopsit², <pop. și fam.; peior.> boit³, <pop.> dres³, rumenit², <înv. și reg.; peior.> spoit². Tânăra machiată excesiv atrage privirile. Seara, își spală fața machiată. 2 (despre actori, soliști etc.) grimat. Machiat, actorul seamănă perfect cu personajul pe care îl interpretează.

machiat¹ s.n. fardare, fardat¹, machiaj, machiere, <înv. și pop.> sulimenire, <pop. și fam.> vopsire, vopsit¹, <pop. și fam.; peior.> boială, boire, boit¹, <pop.> sulimeneală, <înv.> sulimenit¹, <engl.> make-up.

MACHIAT adj. 1. fardat, vopsit, (pop. și fam. peior.) boit, (pop.) dres, pictat, rumenit, sulimenit, (înv. și reg. peior.) spoit. (Femeie ~. ) 2. grimat. (Actor ~.)

MACHIAT s. fardare, fardat, machiaj, machiere, vopsire, vopsit, (pop. și fam. peior.) boială, boire, boit, (pop.) sulimeneală, sulimenire. (~ unei femei.)

MACHIA vb. 1. v. farda. 2. v. grima.

machia vb. I 1 refl. tr. (mai ales despre femei; compl. indică fața, pleoapele, buzele etc.; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) a face, a (se) farda, <înv. și pop.> a (se) sulimeni, <pop. și fam.> a (se) picta, a (se) vopsi, <pop. și fam.; peior.> a (se) boi³, <pop.> a (se) drege, a (se) rumeni, <fam.> a (se) aranja, <fam.; deprec. sau peior.> a (se) smăcui, a (se) vărui, a (se) zugrăvi, <înv. și reg.; peior.> a (se) spoi, <reg.> a (se) băcăni, a (se) ghilosi, <înv.> a (se) însulemeni, <fig.; pop.> a (se) înălbi. Se machiază înainte de a ieși în oraș. își machiază obrajii cu fond de ten. Și-a machiat pleoapele cu verde. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică actori, soliști etc.) a (se) grima. Înainte de a intra în scenă, actorii se machiază conform cu fizionomia cerută de rolul interpretat. II tr. fig. (compl. indică manifestări, stări, sentimente etc. ale oamenilor) a ascunde, a masca, a tăinui, <fig.> a acoperi, a farda, a înăbuși. Simțea că nu mai poate să-și machieze emoția.

MACHIA vb. 1. a (se) farda, a (se) vopsi, (pop. și fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. și reg. peior.) a (se) spoi. (Nu te mai ~ atîta!) 2. a (se) grima. (A ~ un actor.)

A (se) machia ≠ a (se) demachia

MACHIAT, -Ă adj. (Mai ales despre actori) Fardat (cu artă, minuțios). V. g r i m a t. - Pronunțat: -chi-at. – Pl.: machiați, -te. – V. machia.

MACHIA vb. I. Tranz. și refl. A (se) farda (cu artă, minuțios), a(-și) face machiajul (pentru scenă). V. g r i m a. Actorii se machiază în cabine, studiindu-se în fața oglinzii. T ianuarie 1963, 100, cf. decembrie 1962, 68. Se declară potrivnici oricărei intenții de a „scenariza” faptele filmate, de a machia oameni, L 1963, nr. 130, 10/3. - Pronunțat: -chi-a. – Prez. ind.: machiez. – Din fr. maquiller.