3 intrări
55 de definiții
- explicative DEX (25)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (10)
- arhaisme și regionalisme (4)
- tezaur (12)
Explicative DEX
MĂCĂI, pers. 3 măcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac, a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.
MĂCĂI, pers. 3 măcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac, a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
macai v vz măcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
macăi v vz măcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
macău sn vz măcău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măcai v vz măcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măcau sn vz măcău1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măcăcăi v vz măcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măcăi vi [At: COSTINESCU / V: (pop) macai, (reg) mac~, ~cai, măcăcăi, mâcai, mâc~, mâcâi / Pzi: 3 măcăie, ~ește / E: mac1 + -ăi] 1 (D. rațe, imp d. gâște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăli, a măcăni (1). 2 (Fig; d. armele de foc) A produce un zgomot scurt și sacadat Si: a pocni. 3 (Fig; prt; d. oameni) A trăncăni. 4 (Reg; d. broaște) A orăcăi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măcău1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: mac~, ~cau, mănc~, mâncău / Pl: ~cauă, (6) ~căi / E: mg mankó] 1 sn (Trs; Mar) Bâtă. 2 sn (Trs; Mar) Baston de plimbare. 3 sn (Trs; Mar) Cârjă. 4 sn (Trs; Mar) Vergea. 5 sn (Trs; Mar; îe) A cinsti cu ~l A bate cu măcăul (1). 6 sm (Reg) Om foarte înalt, voinic și cam prost Vz măgădău. 7 sn (Trs; îf măncău) Mâner la toporiștea coasei. 8 sn (Trs; îaf) Picior. 9 s (Reg) Rădăcină a cozii calului. 10 sn (Reg; îs) ~ de vie Butaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măcău2 sm [At: PAȘCA, GL. / E: cf mg makog „a țipa, a mârâi”] (Reg) Om care vorbește mult și realizează puțin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâcai v vz măcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâcăi v vz măcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâcâi2 v vz măcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâcâi1 vr [At: DLR / Pzi: mâcâi / E: fo] 1 (Reg) A se bâlbâi. 2 (Reg) A se exprima greu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâncău2 sn vz măcău1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCĂI (-ăiu, ăesc), ❍ MĂCANI (-ăn, -ănesc) vb. intr. 🐦 A striga m a c! mac! ca rațele: se pomeni cu cîțiva boboci de rață măcăind după dînsul (ISP.); prin șanțuri măcănesc rațe (LUNG.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
MĂCĂU (pl. -cauă, -cae, -căe) sn. Trans. Bucov. Maram. Ciomag: le număra și cu ~l cel de alun, pînă se mai coșeau de spate (RET.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍ MĂCĂUAȘ (pl. -așe), MĂCĂUȚ (pl. -țe) sn. dim. MĂCĂU.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
MĂCĂI, pers. 3 măcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic «mac-mac». Rațele închise în coștirețe se trezeau măcăind. CAMILAR, N. II 32. Un cîrd de rațe s-a năpustit măcăind zgomotos. SAHIA, N. 55. – Variantă: măcăni (MACEDONSKI, O. III 110) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCĂNI vb. IV v. măcăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCĂU, măcaie, s. n. (Reg.) Băț, ciomag. – Comp. magh. mákó.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de claudia
- acțiuni
A MĂCĂI pers. 3 măcăie intranz. (despre rațe) A scoate sunete caracteristice speciei; a face „mac-mac”. /mac + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măcăì v. 1. a striga, vorbind de rațe; 2. fam. a trâncăni din gură. [Onomatopee: mac! mac!].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rața. – Și hăcăĭesc în nord; în vest măcăn, a -í: rața măcăne (Ĭov. 207).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
măcăŭ n., pl. ăĭe (cp. cu moacă 2. Ung. mákó înseamnă „bunică”). Nord. Cĭomag. Lovitură de cĭomag.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
măcăi (a ~) vb., ind. prez. 3 măcăie, imperf. 3 pl. măcăiau; conj. prez. 3 să măcăie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
măcăi (a ~) vb., ind. prez. 3 măcăie, imperf. 3 sg. măcăia; conj. prez. 3 să măcăie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
măcăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. măcăie; imperf. 3 sg. măcăia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măcăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
MĂCĂI vb. (rar) a hăcăi, (reg.) a măcăli, a măcăni, a mărțăi, a ocăi. (Rațele ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂCĂI vb. v. ocăcăi, orăcăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂCĂU s. v. baston, bâtă, ciomag, cotor, măciucă, picior, rădăcină, toiag.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măcăcăi vb. IV. intr. (reg.; despre rațe) v. Măcăi. Măcăli. Măcăni.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
măcăi vb. IV. intr. I 1 (despre rațe) a măcăli, a măcăni, <reg.> a hăcăi, a măcăcăi, a mărțăi, a ocăi, a răcăli1. 2 (reg.; despre broaște) v. Miorcăi. Ocăcăi. Orăcăi. II fig. (peior.; despre oameni) v. Bârfi. Clămpăni. Clănțăni. Flecări. Forfeca. Îndruga. Măcina. Melița. Pălăvrăgi. Râșni. Sporovăi. Toca. Trăncăni.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
măcăni vb. IV. 1 intr. (despre rațe) a măcăi, a măcăli, <reg.> a hăcăi, a măcăcăi, a mărțăi, a ocăi, a răcăli1. 2 tr. fig. (înv.; compl. indică oameni, stări de fapte etc.) v. Denunța. Pârî. Raporta. Reclama. Spune.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
măcău s.n. (reg.) 1 v. Bâtă. Ciomag. Măciucă. Par. 2 v. Baston. 3 v. Toiag. 4 (anat.; la coada calului) v. Cotor. Rădăcina cozii (v. rădăcină). Rădăcină. 5 (la coada coasei) v. Cocârlă.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
MĂCĂI vb. (rar) a hăcăi, (reg.) a măcăli, a măcăni, a mărțăi, a ocăi. (Rațele ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
măcăi vb. v. OCĂCĂI. ORĂCĂI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
măcău s. v. BASTON. BÎTĂ. CIOMAG. COTOR. MĂCIUCĂ. PICIOR. RĂDĂCINĂ. TOIAG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
mâcâi, mâcâi, vb. IV (pop.) a se bâlbâi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măcắu, s.n. v. macău („toiag”).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
măcău, s.n. – v. macău („toiag”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
măcău, s.n. – v. macău.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Tezaur
MACAI vb. IV v. măcăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MACĂI vb. IV v. măcăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MACĂU s. n. v. măcău.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCAÍ vb. IV v. măcăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCÁU s. n. v. măcău1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCĂCĂI vb. IV v. măcăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCĂÍ vb. IV. I n t r a n z. 1. (Despre rațe, impropriu despre gîște) A scoate strigătul caracteristic speciei, a face mac-mac; (regional) a măcăli, a măcăni. Se pomeni cu cîțiva boboci de rață măcăind după dînsul. ISPIRESCU, L. 325. În fundul ogrăzii, o rață leșească fuge-naintea noastră, măcăind speriată. VLAHUȚĂ, O. A. 382. Rațe cu capete de smarald măcăiesc. ANGHEL-IOSIF, C. L. 172. Un cîrd de rațe s-a năpustit măcăind zgomotos. SAHIA, N. 55. În trestii, măcăiau și băteau din aripi rațele. SADOVEANU, O. I, 410. Rațele, închise în coștirețe, se trezeau măcăind. CAMILAR, N. II, 32. Cîrduri de gîște și rațe măcăiau la ușile cuhniilor. V. ROM. aprilie 1 954, 99. Toată noaptea măcăiește și cînd sboară, șuierește. ȘEZ. VII, 122. ♦ Fig. (Despre armele de foc) A produce un zgomot scurt și sacadat; a pocni. Tocmai noaptea tîrziu, pe front, în dosul mitralierelor care măcăiau înfricoșător. . . își mai veni în fire. REBREANU, NUV. 307. ♦ F i g. (Peiorativ, despre oameni) A trăncăni. V. c l ă m p ă n i. Cf. COSTINESCU, DDRF, ȘĂINEANU, D. U. 2. (Regional, despre broaște) A orăcăi. ALR SN III h 730. – Prez. ind. pers. 3: măcăie și măcăiește. – Și: (popular) macai (H III 4, 101, 140, 325, VI 74, VII 133, VIII 98, X 208, 465, XI 75, XIII 174, XIV 436, 464, 488, XV 425, 490), (regional) măcaí (ib. X 423, 478), mîcăi (ib. III 245, X 85, XIV 4, 237, XVIII 140), mîcîí (ib. I 170, III 195), mîcaí (ib. VI 215, XVIII 304), macăí (ib. II 80, 117, 167, 207, ALR SN II h 381), (prin reduplicare) măcăcăi (ALEXI, W., H IV 429, ALR SN II h 381) vb. – Mac1 + suf. -ăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCĂU 2 s. m. (Regional) Om care vorbește mult și realizează puțin (Răhău-Alba Iulia) PAȘCA; GL. - Cf. magh. m a k o g „a țipa, a mîrîi”.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCĂU1 subst. 1. S. n. (Transilvania, Maram.) Băț, ciomag, toroipan (BUDAI-DELEANU, LEX, LB, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, TDRG, ALEXI. W., ALR II/I MN 148, 3 962/284), măciucă (ALEXI, W.) ; toiag, (LB, T. PAPAHAGI, M 224, ȚIPLEA, P. P. 112) ; cîrjă (LB) ; baston (de plimbare) (TDRG, ALR II 3 360/362); vergea (CABA, SĂL. 90). Bate cu măcăul (a. 1 767) IORGA, S. D. XIII, 266. Pentru siguranția și apărarea despre lupi trebuie să poarte măcao. . . ferecate cu fieru și ascuțite. COD. SILV. 37. Cînd i trece peste on-tău, S-o treci, mîndruț, de-on măcău. ȚIPLEA, P. P. 51. Bate-ți gura cu măcău, Să nu bată ca on-capău. BÎRLEA, C. P. 296. ♦ Bătaie, lovitură cu măcăul (1). Cinstit-ai pe tată-tău? Toată dziua c-un macău! MARIAN, SA. 36. 2. S. m. (Regional) Epitet dat unui om foarte înalt (v. p r ă j i n ă, p ă l e a ț ă) voinic și cam prost (v. m ă g ă d ă u). Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, cf. CV 1 951, nr. 5, 26. 3. S. n. (Transilv., în forma măncău) Mîner la toporiștea coasei; picior. ALR I 940/231 cf. ALRM SN I h 40, 41. 4. Subst. (Prin fostul județ Vîlcea) Parte a cozii calului pe care crește părul; rădăcină. Cf. CIAUȘANU, GL. 5. S. n. (Regional, în sintagma) Măcău de vie = butaș (Bocșa-Zălau). ALR II 6 109/ 279. – Pl.: măcauă și (2) măcăi. - Și măcau (PONTBRIANT, D., LM, DDRF), măncău, macău mîncău (ALRM SN I h 40, 41) s. n. – Din magh. mankó.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂNCĂU s. n. v. măcău1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎCÎÎ1 vb. IV. R e f l. (Regional) A se bílbíi; a se exprima greu. Com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. - Prez. ind.: mîcîi. – Formație onomatopeică.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎCÎÎ2 vb. IV v. măcăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V334) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
măcăiverb
- 1. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: măcăni
- Rațele închise în coștirețe se trezeau măcăind. CAMILAR, N. II 32. DLRLC
- Un cîrd de rațe s-a năpustit măcăind zgomotos. SAHIA, N. 55. DLRLC
-
etimologie:
- Mac + -ăi. DEX '09 DEX '98
măcău, măcaiesubstantiv neutru
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.