2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măzări sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici / E: mazăre + -ică] 1-2 (Șhp) Mazăre (mică) Si: măzărea (1-2), măzărice (1-2), măzăriche (1-2), măzăruică (1-2). 3 (Ban) Varietate de fasole cu bobul mic și rotund Si: măzărea (3). 4 (Bot; reg) Oreșniță (Lathyrus tuberosus). 5-6 (Bot; reg) Măzăriche (3-4) (Vicia sativa și silvatica). 1 (Bot; reg; îc) ~ca-cucului Orăstică (Orobus niger). 8 Măzăriche (16). 9 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 10 (Reg; art.) Melodie după care se execută măzărică (9).

MĂZĂRÍCĂ s. f. v. măzăriche.

MĂZĂRÍCHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) plantă agățătoare cu frunze perechi, terminate cu un cârcel, și cu flori roșii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vârf țepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perișori și cu flori de culoare violetă (Vicia villosa); e) plantă cu frunzele compuse și cu florile de culoare albă (Vicia pannonica); f) bob1. ◊ Compus: măzăriche-neagră sau măzărichea-cucului = orăstică. II. Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de zăpadă sau de gheață, care cade în timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoză. [Var.: (reg.) măzeríche s. f.] – Din mazăre.

MĂZĂRÍCHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) plantă agățătoare cu frunze perechi, terminate cu un cârcel, și cu flori roșii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vârf țepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perișori și cu flori de culoare violetă (Vicia villosa); e) plantă cu frunzele compuse și cu florile de culoare albă (Vicia pannonica); f) bob1. ◊ Compus: măzăriche-neagră sau măzărichea-cucului = orăstică. II. Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de zăpadă sau de gheață, care cade în timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoză. [Var.: (reg.) măzeríche s. f.] – Din mazăre.

MĂZERÍCHE s. f. v. măzăriche.

măzăriche sf [At: CALENDARIU (1814), 181/20 / V: (îrg) ~zer~, mazar~ / Pl: ~chi / E: mazăre] 1-2 (Șhp) Măzărică (1-2). 3 Plantă cu flori purpurii, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat și cu fructul alungit Si: (reg) borceag, măzărea (3), măzărică (5), măzărice (3), măzăroi (3), măzăruică (3) (Vicia sativa). 4 Plantă cu flori mari de culoare albă sau violet și cu frunzele terminate printr-un cârcel Si: (reg) borceag, măzărea (4), măzărică (6), măzărice (4), măzăroi (4) (Vicia silvatica). 5 Plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunzele terminate printr-un vârf țepos sau printr-un cârcel Si: bobușor; măzărea (5), măzărice (5), măzăroi (5) (Vicia lathyroides). 6 Plantă agățătoare, cu frunze perechi, terminate într-un cârcel și cu flori roșii, galbene sau violete Si: măzărea (6), măzărice (6), măzăroi (6) (Vicia dumetorum). 7 (Bot; reg) Cosiță (Vicia hirsuta). 8 (Reg) Planta Vicia saepium. 9 (Șîc ~zer~-păroasă) Plantă păroasă cu flori liliachii, așezate pe un spic lung (Vicia villosa). 10 (Bot; reg) Lintea-pratului (Lathyrus pratensis). 11 (Bot; reg) Bob-de-țarină (Lathyrus platyphyllos). 12 (Bot; rar) Năut (Cicer arietinum). 13 (Bot; reg; îc) ~-neagră sau ~a-cucului Orăstică (Orobus niger). 14 (Bot; reg; îae) Mălurici (Orobus variegatus). 15 (Reg; îc) ~-sălbatică Plantă cu tulpina întinsă și foarte rămuroasă, cu frunzele de culoare verde-deschis și cu florile albastre. 16 (Csc) Precipitație atmosferică sub formă de mici bobițe de gheață Si: măzărică (8) Vz grindină. 17 (Med) Cisticercoză.

măzeriche sf vz măzăriche

MĂZĂRÍCHE s. f. I. 1. Borceag. 2. Nume dat mai multor plante erbacee din familia leguminoaselor, înrudite cu mazărea: a) plantă agățătoare cu frunze compuse terminate cu un cîrcel, cu flori roșii, galbene sau violete; crește prin fînețe, tufișuri și păduri de munte (Vicia); b) bob. O mulțime de buruieni... printre care... neghina, măzărichea. PAMFILE, A. R. 94. ◊ Compus: măzăriche-neagră (sau măzărichea-cucului) = orăstică. II. Precipitație atmosferică sub formă de picături înghețate de ploaie, ca o grindină măruntă. Te-au apucat vijelii și te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfîrșiturilor de toamnă. SADOVEANU, O. VI 50. Vîntul vuia de te lua groaza; măzărichea răpăia în fereastră. DELAVRANCEA, S. 16. Începuse a ninge, cădea o măzăriche tare ca plumbul. CONTEMPORANUL, VIII 294. (Med.) III. Cisticercoză. – Variante: măzărícă (ȘEZ. I 236), măzeríche (NEGRUZZI, S. I 101) s. f.

MĂZĂRÍCHE f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subțire, ramificată, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primăvară. ~-păroasă. 2) Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de gheață; grindină măruntă. 3) pop. Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare, febră și tulburări digestive; cisticercoză. /Din mazăre

măzăriche f. 1. Bot. bobușor; 2. grindină măruntă.

măzăriche d. (dim. d. mazăre). Numele maĭ multor plante leguminoase papilionacee, ca orașnița (lathýrus [niger, odoratus, plantyphyllos, praténsis, tuberosus], órobus [niger, variegatus, vernus] și vĭcia [dumetorum, lathyroides, sativa]) ș. a. Țîrțîră. V. prat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măzăriche s. f., art. măzărichea, g.-d. art. măzărichii

măzăríche s. f., art. măzăríchea, g.-d. art. măzăríchii; pl. măzăríchi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂZĂRÍCĂ s. v. borceag, indrușaim, măzăriche, oreșniță, sângele-voinicului.

măzări s. v. BORCEAG. INDRUȘAIM. MĂZĂRICHE. OREȘNIȚĂ. SÎNGELE-VOINICULUI.

MĂZĂRÍCHE s. I. (BOT.) 1. (Vicia sativa) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) borceag, (reg.) măzărică. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobușor. II. (MET.) (rar) măzărică, (reg.) țârțâră. (Bate, cade măzăriche.)

MĂZĂRÍCHE s. v. bob-de-țarină, cisticercoză, indrușaim, lintea-pratului, năut, sângele-voiniculul, trichinoză.

măzăriche s. v. BOB-DE-ȚARINĂ. CISTICERCOZĂ. INDRUȘAIM. LINTEA-PRATULUI. NĂUT. SÎNGELE-VOINICULUI. TRICHINOZĂ.

MĂZĂRICHE s. I. (BOT.) 1. (Vicia sativa) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) borceag, (reg.) măzărică. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobușor. II. (MET.) (rar) măzărică, (reg.) țîrțîră. (Bate, cade ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măzărica, joc popular românesc, de cuplu, răspândit în S Banatului. Se joacă în formație de „perechi în linie” cu partenerii situați față în față prinși de mâini. Are ritm binar* cu formula: ♫ ♪ ♫ ♪ ׀ ♪ ♫ ♫ ♫ ׀ și melodie proprie. Mișcarea este rapidă cu pași mărunți și arcuiți pe durate lungi, executați cu deplasări bilaterale, piruete, ocoliri în jurul partenerului, toate combinate cu un variat joc de brațe. Face parte din categoria ardelenelor*. Sin.: măzărichea; piperu.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LATHYRUS L., SÎNGELE VOINICULUI, MĂZĂRICHE DE GRĂDINĂ, fam. Leguminosae. Gen cu peste 100 de specii originare din America de S și din emisfera nordică, plante erbacee, anuale sau vivace, unele cu tulpini urcătoare (depășind 2,5 m), altele pitice (15-20 cm înălțime). Flori (caliciu cu 5 foliole, corolă, cu 5 petale, 1 mai mare numită stindard, 2 aripioare, 2 unite formează carena, 10 stamine) cu miros plăcut și culori variate, de la alb curat la roșu- închis, de la albastru-deschis la albastru-închis și portocalii de diferite nuanțe, înflorirea. este bogată și de lungă durată. Frunze prevăzute cu stipele, Cu foliole puține, deseori fără cîrcei. Fruct, păstaie dehiscentă, turtită, netedă.

VICIA L., MĂZĂRICHE, fam. Leguminosae. Gen originar pe tot globul, 150 specii, erbacee, des agățătoare sau tîrîtoare, rar erecte. Frunze paripenate, cîteva perechi de foliole, rar numai 1 sau 2. Stipele semisagitate. Flori divers colorate (caliciul cu sepale concrescute într-un tub, la vîrf cu 5 diviziuni, corolă cu 5 petale, dintre care -2 unite formînd carenă, stil filamentos sau în vîrf puțin plat, rar glabru, pe spate cu un smoc de păr sau tot stilul pubescent, vîrf curbat, 10 stamine) solitare, în buchet sau ciorchine. Fruct, păstaie plată și cîteva semințe.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂZĂRÍCĂ s. f. Diminutiv al lui m a z ă r e. Cf. m a z ă r e (I 1). Am un poloboc, Peste poloboc un prosop, Pe prosop măzărele, Printre măzărele Două talgerele Ce s-aseamănă-ntre ele (Pămîntul, cerul, stelele, soarele și luna). GOROVEI, C. 276. ♦ (Prin Ban.) Varietate de fasole cu bobul mic și rotund. CADE. 2. (Regional) Numele mai multor plante erbacee din familia leguminoaselor: a) oreșniță (Lathyrus tuberosus). GRECESCU, FL. 191, cf. PANȚU, PL. ; b) măzăriche (Vicia sativa). PANȚU, PL. ; c) măzăriche (Vicia silvatica). id. ib. Cf. ANON. CAR., COSTINESCU. Iată vin. . . Clopoței și măzerele îmbătate de parfumuri. ALECSANDRI, POEZII, 55. Alții se jucau cu apa cristalină și rece, scoțînd petricele albe, rotunjoare, din albia rîulețului, ale cărui maluri erau împestrițate cu aglici, măzărele și diferite alte gingașe flori. TAFRALI, S. 101, cf. H I 168. Una, alta, Portocala Și bobica Măzărica. . . Cioc, Boc, Treci la loc. TEODORESCU, P. P. 194. Eu sînt floarea măzărică Și de brumă nu mi-i frică. ȘEZ. I, 236, cf. ALR I 1 953, ALR SN I H 143, ALRM SN I h 101, A III 1, 2, 3, 16. ◊ C o m p u s: măzărica-cucului = orăstică (Orobus niger). PANȚU, PL. 3. Măzăriche (3). Cf. PONTBRIANT, D. Era o zloată nepomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș. CARAGIALE, O. I, 175, cf. H VII 384, ALR SN III h 797. 4. Numele unui dans popular și melodia după care se dansează. Cf. VARONE, D., H XVIII 151, 269, 284, ARH. FOLK. III, 151, ALR I 1 471/28, ALR II 4 336/47. – Pl.: măzărele și măzărici. – Și: (cu schimbare de suf.) măzăreá s. f. – Mazăre + suf. -ică. - Măzărea: cu schimbare de suf.

MĂZĂRÍCHE s. f. 1. Diminutiv al lui m a z ă r e (II). PUȘCARIU, L. R. I, 200, cf. L. ROM. 1960, nr. 2, 21. 2. Numele mai multor plante din familia leguminoaselor: a) plantă cu flori purpurii, cu frunzele terminate printr-un circel ramificat și cu fructul alungit; (Munt.) borceag (Vicia sativa). Cf. BRANDZA, FL. 541, BARCIANU, GRECESCU, FL. 185, PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 325 ; b) plantă cu flori mari de culoare albă sau violet și cu frunzele terminate printr-un cîrcel; (regional) borceag, măzărică (Vicia silvatica). Cf. PĂCALĂ, M. R. 21, PANȚU, PL. ; c) plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vîrf țepos sau printr-un cîrcel; bobușor (Vicia lathyroides). Cf. GRECESCU, FL. 184, PANȚU, PL. ; d) plantă agățătoare, cu frunze perechi, terminate printr-un cîrcel și cu flori roșii, galbene sau violete (Vicia dumetorum). Cf. BRANDZA, FL. 543, PANȚU, PL. ; e) (regional) cosiță (Vicia hirsuta). Cf. BRANDZA, FL. 544 ; f) (Vicia saepium). PĂCALĂ, M. R. 21 ; g) (și în sintagma măzeriche păroasă. BRANDZA, FL. 77, SIMIONESCU, FL. 326) plantă păroasă cu flori liliachii, așezate pe un spic lung (Vicia villosa). Cf. GRECESCU, FL. 188 ; h) (regional) lintea-pratului (Lathyrus pratensis). Cf. BRANDZA, FL. 80, PANȚU, PL. ; i) (regional) bob-de-țarină (Lathyrus platyphyllos). Cf. BRANDZA, FL. 544, PANȚU, PL. j) (rar) năut (Cicer arietinum). Cf. BARCIANU. Gozurile și golgotinele de care. . . trebuie plivite. . . holdele sînt. . . rapița, macul cel păseresc, măzerichea, ciormăiagul, neghina. ECONOMIA, 47/2. Adună niște notreț în care mai cu samă o iarbă ce se zice măzăriche. CALENDARIU (1814), 181/20, cf. LB, NEGRUZZI, S. I, 101. Bobul grîului. . . fără de neghină sau măzăriche. I. IONESCU, P. 535. [Sămînța] nu este curată de neghină, de măzăriche și de alte buruiene rele. id. D. 288, cf. BARONZI, L. 138. O îmbrățișai. . . gătind-o cu păpădie și cu mlădițe de măzăriche. DELAVRANCEA, T. 33. Fînul de leandră, de mărgărintă, de trifoi cu vlăstare învoalte, de măzăriche vîrtojită, să mișca ușor în valuri. id. S. 59. Buruienele de care cu greu se poate curăți grîul și care-i aduc mai mare stricăciune sînt: neghina și măzărichea. DAMÉ, T. 55, cf. ȘEZ. XV, 83. O mulțime de buruieni sau buruian, printre cari însemnăm neghina, măzărichea. PAMFILE, A. R. 94. Stătea nemișcat, urmărind parcă numai chinul unei furnici care ducea încotrova un grăunte de măzăriche. V. ROM. martie 1954, 39, cf. H II 11, 142, III 243, VII 480, X 20, 67, 141, 534, XI 267, 327, XII 24, 476, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR SN I h 143, ALRM SN I h 101, ALR I 1 953. ◊ Compuse: (regional) măzăriche-neagră sau măzărichea-cucului = a) orăstică (Orobus niger). Cf. BRANDZA, FL. 86, 546, GRECESCU, FL. 193, PANȚU, PL. ; b) mălurici (Orobus variegatus). PANȚU. PL. ; măzăriche-sălbatică = plantă cu tulpina întinsă și foarte rămuroasă, cu frunzele de culoare verde-deschis și cu florile albastre, neidentificată mai de aproape. Cf. H III. 66. 3. (Cu sens colectiv) Precipitație atmosferică sub formă de mici bobițe de gheață. V. g r i n d i n ă. Cf. COSTINESCU. Vîntul vuia de te lua groaza; măzărichea răpăia în fereastră. DELAVRANCEA, S. 16. Începuse a ninge, cădea o măzăriche tare ca plumbul. CONTEMPORANUL, VI2, 294. Te-au apucat vijelii și te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfârșiturilor de toamnă. SADOVEANU, O. II, 51. Măzărichea este formată din fulgi de zăpadă aglomerați și lipiți între ei. CIȘMAN, FIZ. I, 561, cf. ALR SN III h 796, ib. h 797, ALR I 1 253. 4. (Med.) Cisticercoză. Cf. BIANU, D. S., ENC. VET. 639.- Pl.: măzărichi. – Și: (învechit și regional) măzeríche, mazaríche s. f. - De la mazăre.

Intrare: măzărică
măzărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măzăriche
măzăriche substantiv feminin
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măzăriche
  • măzărichea
plural
  • măzărichi
  • măzărichile
genitiv-dativ singular
  • măzărichi
  • măzărichii
plural
  • măzărichi
  • măzărichilor
vocativ singular
plural
măzărică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măzări
  • măzărica
plural
  • măzărici
  • măzăricile
genitiv-dativ singular
  • măzărici
  • măzăricii
plural
  • măzărici
  • măzăricilor
vocativ singular
plural
măzeriche substantiv feminin
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măzeriche
  • măzerichea
plural
  • măzerichi
  • măzerichile
genitiv-dativ singular
  • măzerichi
  • măzerichii
plural
  • măzerichi
  • măzerichilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măzăriche, măzărichisubstantiv feminin

  • 1. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. plantă agățătoare cu frunze perechi, terminate cu un cârcel, și cu flori roșii, galbene sau violete (Vicia dumetorum). DEX '09 DLRLC
    • 1.2. plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vârf țepos (Vicia lathyroides). DEX '09
    • 1.3. Borceag. DEX '09 DLRLC
      sinonime: borceag
    • 1.4. plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perișori și cu flori de culoare violetă (Vicia villosa). DEX '09
    • 1.5. plantă cu frunzele compuse și cu florile de culoare albă (Vicia pannonica). DEX '09
    • 1.6. bob. DEX '09 DLRLC
      sinonime: bob
      • format_quote O mulțime de buruieni... printre care... neghina, măzărichea. PAMFILE, A. R. 94. DLRLC
  • 2. Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de zăpadă sau de gheață, care cade în timpul iernii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Te-au apucat vijelii și te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfîrșiturilor de toamnă. SADOVEANU, O. VI 50. DLRLC
    • format_quote Vîntul vuia de te lua groaza; măzărichea răpăia în fereastră. DELAVRANCEA, S. 16. DLRLC
    • format_quote Începuse a ninge, cădea o măzăriche tare ca plumbul. CONTEMPORANUL, VIII 294. DLRLC
  • 3. medicină Cisticercoză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cisticercoză
etimologie:
  • mazăre DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.