măzărică sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici / E: mazăre + -ică] 1-2 (Șhp) Mazăre (mică) Si: măzărea (1-2), măzărice (1-2), măzăriche (1-2), măzăruică (1-2). 3 (Ban) Varietate de fasole cu bobul mic și rotund Si: măzărea (3). 4 (Bot; reg) Oreșniță (Lathyrus tuberosus). 5-6 (Bot; reg) Măzăriche (3-4) (Vicia sativa și silvatica). 1 (Bot; reg; îc) ~ca-cucului Orăstică (Orobus niger). 8 Măzăriche (16). 9 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 10 (Reg; art.) Melodie după care se execută măzărică (9).

MĂZĂRICĂ s. f. v. măzăriche.

mazariche sf vz măzăriche

măzăriche sf [At: CALENDARIU (1814), 181/20 / V: (îrg) ~zer~, mazar~ / Pl: ~chi / E: mazăre] 1-2 (Șhp) Măzărică (1-2). 3 Plantă cu flori purpurii, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat și cu fructul alungit Si: (reg) borceag, măzărea (3), măzărică (5), măzărice (3), măzăroi (3), măzăruică (3) (Vicia sativa). 4 Plantă cu flori mari de culoare albă sau violet și cu frunzele terminate printr-un cârcel Si: (reg) borceag, măzărea (4), măzărică (6), măzărice (4), măzăroi (4) (Vicia silvatica). 5 Plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunzele terminate printr-un vârf țepos sau printr-un cârcel Si: bobușor; măzărea (5), măzărice (5), măzăroi (5) (Vicia lathyroides). 6 Plantă agățătoare, cu frunze perechi, terminate într-un cârcel și cu flori roșii, galbene sau violete Si: măzărea (6), măzărice (6), măzăroi (6) (Vicia dumetorum). 7 (Bot; reg) Cosiță (Vicia hirsuta). 8 (Reg) Planta Vicia saepium. 9 (Șîc ~zer~-păroasă) Plantă păroasă cu flori liliachii, așezate pe un spic lung (Vicia villosa). 10 (Bot; reg) Lintea-pratului (Lathyrus pratensis). 11 (Bot; reg) Bob-de-țarină (Lathyrus platyphyllos). 12 (Bot; rar) Năut (Cicer arietinum). 13 (Bot; reg; îc) ~-neagră sau ~a-cucului Orăstică (Orobus niger). 14 (Bot; reg; îae) Mălurici (Orobus variegatus). 15 (Reg; îc) ~-sălbatică Plantă cu tulpina întinsă și foarte rămuroasă, cu frunzele de culoare verde-deschis și cu florile albastre. 16 (Csc) Precipitație atmosferică sub formă de mici bobițe de gheață Si: măzărică (8) Vz grindină. 17 (Med) Cisticercoză.

BOBUȘOR I. sm. 🌿 1 = ORESNITĂ ¶ 2 MĂZĂRICHE1. II. sn. (pl. -șoare) dim. BOB.

BORCEAG (pl. -guri) sn. 🌿 1 = MĂZĂRICHE¹ ¶ 2 Varietate de măzăriche, cu flori albe-gălbui adesea purpurii și cu fructul alcătuit dintr’o păstaie păroasă (Vicia pannonica) [blg.].

MĂZĂRICHE s. f. I. 1. Borceag. 2. Nume dat mai multor plante erbacee din familia leguminoaselor, înrudite cu mazărea: a) plantă agățătoare cu frunze compuse terminate cu un cîrcel, cu flori roșii, galbene sau violete; crește prin fînețe, tufișuri și păduri de munte (Vicia); b) bob. O mulțime de buruieni... printre care... neghina, măzărichea. PAMFILE, A. R. 94. ◊ Compus: măzăriche-neagră (sau măzărichea-cucului) = orăstică. II. Precipitație atmosferică sub formă de picături înghețate de ploaie, ca o grindină măruntă. Te-au apucat vijelii și te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfîrșiturilor de toamnă. SADOVEANU, O. VI 50. Vîntul vuia de te lua groaza; măzărichea răpăia în fereastră. DELAVRANCEA, S. 16. Începuse a ninge, cădea o măzăriche tare ca plumbul. CONTEMPORANUL, VI_II 294. (Med.) III. Cisticercoză. – Variante: măzărică (ȘEZ. I 236), măzeriche (NEGRUZZI, S. I 101) s. f.

MĂZĂRICHE f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subțire, ramificată, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primăvară. ~-păroasă. 2) Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de gheață; grindină măruntă. 3) pop. Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare, febră și tulburări digestive; cisticercoză. /Din mazăre

măzăriche f. 1. Bot. bobușor; 2. grindină măruntă.

măzăriche d. (dim. d. mazăre). Numele maĭ multor plante leguminoase papilionacee, ca orașnița (lathýrus [niger, odoratus, plantyphyllos, praténsis, tuberosus], órobus [niger, variegatus, vernus] și vĭcia [dumetorum, lathyroides, sativa]) ș. a. Țîrțîră. V. prat.

măzăriche s. f., art. măzărichea, g.-d. art. măzărichii

măzăriche s. f., art. măzărichea, g.-d. art. măzărichii

măzăriche s. f., art. măzărichea, g.-d. art. măzărichii; pl. măzărichi

MĂZĂRICĂ s. v. borceag, indrușaim, măzăriche, oreșniță, sângele-voinicului.

măzărică s. v. BORCEAG. INDRUȘAIM. MĂZĂRICHE. OREȘNIȚĂ. SÎNGELE-VOINICULUI.

MĂZĂRICHE s. I. (BOT.) 1. (Vicia sativa) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) borceag, (reg.) măzărică. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobușor. II. (MET.) (rar) măzărică, (reg.) țârțâră. (Bate, cade măzăriche.)

MĂZĂRICHE s. v. bob-de-țarină, cisticercoză, indrușaim, lintea-pratului, năut, sângele-voiniculul, trichinoză.

MĂZĂRICHE s. I. (BOT.) 1. (Vicia sativa) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) borceag, (reg.) măzărică. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobușor. II. (MET.) (rar) măzărică, (reg.) țîrțîră. (Bate, cade ~.)

măzăriche s. v. BOB-DE-ȚARINĂ. CISTICERCOZĂ. INDRUȘAIM. LINTEA-PRATULUI. NĂUT. SÎNGELE-VOINICULUI. TRICHINOZĂ.

măzărica, joc popular românesc, de cuplu, răspândit în S Banatului. Se joacă în formație de „perechi în linie” cu partenerii situați față în față prinși de mâini. Are ritm binar* cu formula: ♫ ♪ ♫ ♪ ׀ ♪ ♫ ♫ ♫ ׀ și melodie proprie. Mișcarea este rapidă cu pași mărunți și arcuiți pe durate lungi, executați cu deplasări bilaterale, piruete, ocoliri în jurul partenerului, toate combinate cu un variat joc de brațe. Face parte din categoria ardelenelor*. Sin.: măzărichea; piperu.

LATHYRUS L., SÎNGELE VOINICULUI, MĂZĂRICHE DE GRĂDINĂ, fam. Leguminosae. Gen cu peste 100 de specii originare din America de S și din emisfera nordică, plante erbacee, anuale sau vivace, unele cu tulpini urcătoare (depășind 2,5 m), altele pitice (15-20 cm înălțime). Flori (caliciu cu 5 foliole, corolă, cu 5 petale, 1 mai mare numită stindard, 2 aripioare, 2 unite formează carena, 10 stamine) cu miros plăcut și culori variate, de la alb curat la roșu- închis, de la albastru-deschis la albastru-închis și portocalii de diferite nuanțe, înflorirea. este bogată și de lungă durată. Frunze prevăzute cu stipele, Cu foliole puține, deseori fără cîrcei. Fruct, păstaie dehiscentă, turtită, netedă.

VICIA L., MĂZĂRICHE, fam. Leguminosae. Gen originar pe tot globul, 150 specii, erbacee, des agățătoare sau tîrîtoare, rar erecte. Frunze paripenate, cîteva perechi de foliole, rar numai 1 sau 2. Stipele semisagitate. Flori divers colorate (caliciul cu sepale concrescute într-un tub, la vîrf cu 5 diviziuni, corolă cu 5 petale, dintre care -2 unite formînd carenă, stil filamentos sau în vîrf puțin plat, rar glabru, pe spate cu un smoc de păr sau tot stilul pubescent, vîrf curbat, 10 stamine) solitare, în buchet sau ciorchine. Fruct, păstaie plată și cîteva semințe.

MĂZĂRÍCĂ s. f. Diminutiv al lui m a z ă r e. Cf. m a z ă r e (I 1). Am un poloboc, Peste poloboc un prosop, Pe prosop măzărele, Printre măzărele Două talgerele Ce s-aseamănă-ntre ele (Pămîntul, cerul, stelele, soarele și luna). GOROVEI, C. 276. ♦ (Prin Ban.) Varietate de fasole cu bobul mic și rotund. CADE. 2. (Regional) Numele mai multor plante erbacee din familia leguminoaselor: a) oreșniță (Lathyrus tuberosus). GRECESCU, FL. 191, cf. PANȚU, PL. ; b) măzăriche (Vicia sativa). PANȚU, PL. ; c) măzăriche (Vicia silvatica). id. ib. Cf. ANON. CAR., COSTINESCU. Iată vin. . . Clopoței și măzerele îmbătate de parfumuri. ALECSANDRI, POEZII, 55. Alții se jucau cu apa cristalină și rece, scoțînd petricele albe, rotunjoare, din albia rîulețului, ale cărui maluri erau împestrițate cu aglici, măzărele și diferite alte gingașe flori. TAFRALI, S. 101, cf. H I 168. Una, alta, Portocala Și bobica Măzărica. . . Cioc, Boc, Treci la loc. TEODORESCU, P. P. 194. Eu sînt floarea măzărică Și de brumă nu mi-i frică. ȘEZ. I, 236, cf. ALR I 1 953, ALR SN I H 143, ALRM SN I h 101, A III 1, 2, 3, 16. ◊ C o m p u s: măzărica-cucului = orăstică (Orobus niger). PANȚU, PL. 3. Măzăriche (3). Cf. PONTBRIANT, D. Era o zloată nepomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș. CARAGIALE, O. I, 175, cf. H VII 384, ALR SN III h 797. 4. Numele unui dans popular și melodia după care se dansează. Cf. VARONE, D., H XVIII 151, 269, 284, ARH. FOLK. III, 151, ALR I 1 471/28, ALR II 4 336/47. – Pl.: măzărele și măzărici. – Și: (cu schimbare de suf.) măzăreá s. f. – Mazăre + suf. -ică. - Măzărea: cu schimbare de suf.

MAZARlCHE s. f. v. măzăriche.

MĂZĂRÍCHE s. f. 1. Diminutiv al lui m a z ă r e (II). PUȘCARIU, L. R. I, 200, cf. L. ROM. 1960, nr. 2, 21. 2. Numele mai multor plante din familia leguminoaselor: a) plantă cu flori purpurii, cu frunzele terminate printr-un circel ramificat și cu fructul alungit; (Munt.) borceag (Vicia sativa). Cf. BRANDZA, FL. 541, BARCIANU, GRECESCU, FL. 185, PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 325 ; b) plantă cu flori mari de culoare albă sau violet și cu frunzele terminate printr-un cîrcel; (regional) borceag, măzărică (Vicia silvatica). Cf. PĂCALĂ, M. R. 21, PANȚU, PL. ; c) plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vîrf țepos sau printr-un cîrcel; bobușor (Vicia lathyroides). Cf. GRECESCU, FL. 184, PANȚU, PL. ; d) plantă agățătoare, cu frunze perechi, terminate printr-un cîrcel și cu flori roșii, galbene sau violete (Vicia dumetorum). Cf. BRANDZA, FL. 543, PANȚU, PL. ; e) (regional) cosiță (Vicia hirsuta). Cf. BRANDZA, FL. 544 ; f) (Vicia saepium). PĂCALĂ, M. R. 21 ; g) (și în sintagma măzeriche păroasă. BRANDZA, FL. 77, SIMIONESCU, FL. 326) plantă păroasă cu flori liliachii, așezate pe un spic lung (Vicia villosa). Cf. GRECESCU, FL. 188 ; h) (regional) lintea-pratului (Lathyrus pratensis). Cf. BRANDZA, FL. 80, PANȚU, PL. ; i) (regional) bob-de-țarină (Lathyrus platyphyllos). Cf. BRANDZA, FL. 544, PANȚU, PL. j) (rar) năut (Cicer arietinum). Cf. BARCIANU. Gozurile și golgotinele de care. . . trebuie plivite. . . holdele sînt. . . rapița, macul cel păseresc, măzerichea, ciormăiagul, neghina. ECONOMIA, 47/2. Adună niște notreț în care mai cu samă o iarbă ce se zice măzăriche. CALENDARIU (1814), 181/20, cf. LB, NEGRUZZI, S. I, 101. Bobul grîului. . . fără de neghină sau măzăriche. I. IONESCU, P. 535. [Sămînța] nu este curată de neghină, de măzăriche și de alte buruiene rele. id. D. 288, cf. BARONZI, L. 138. O îmbrățișai. . . gătind-o cu păpădie și cu mlădițe de măzăriche. DELAVRANCEA, T. 33. Fînul de leandră, de mărgărintă, de trifoi cu vlăstare învoalte, de măzăriche vîrtojită, să mișca ușor în valuri. id. S. 59. Buruienele de care cu greu se poate curăți grîul și care-i aduc mai mare stricăciune sînt: neghina și măzărichea. DAMÉ, T. 55, cf. ȘEZ. XV, 83. O mulțime de buruieni sau buruian, printre cari însemnăm neghina, măzărichea. PAMFILE, A. R. 94. Stătea nemișcat, urmărind parcă numai chinul unei furnici care ducea încotrova un grăunte de măzăriche. V. ROM. martie 1954, 39, cf. H II 11, 142, III 243, VII 480, X 20, 67, 141, 534, XI 267, 327, XII 24, 476, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR SN I h 143, ALRM SN I h 101, ALR I 1 953. ◊ Compuse: (regional) măzăriche-neagră sau măzărichea-cucului = a) orăstică (Orobus niger). Cf. BRANDZA, FL. 86, 546, GRECESCU, FL. 193, PANȚU, PL. ; b) mălurici (Orobus variegatus). PANȚU. PL. ; măzăriche-sălbatică = plantă cu tulpina întinsă și foarte rămuroasă, cu frunzele de culoare verde-deschis și cu florile albastre, neidentificată mai de aproape. Cf. H III. 66. 3. (Cu sens colectiv) Precipitație atmosferică sub formă de mici bobițe de gheață. V. g r i n d i n ă. Cf. COSTINESCU. Vîntul vuia de te lua groaza; măzărichea răpăia în fereastră. DELAVRANCEA, S. 16. Începuse a ninge, cădea o măzăriche tare ca plumbul. CONTEMPORANUL, VI₂, 294. Te-au apucat vijelii și te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfârșiturilor de toamnă. SADOVEANU, O. II, 51. Măzărichea este formată din fulgi de zăpadă aglomerați și lipiți între ei. CIȘMAN, FIZ. I, 561, cf. ALR SN III h 796, ib. h 797, ALR I 1 253. 4. (Med.) Cisticercoză. Cf. BIANU, D. S., ENC. VET. 639.- Pl.: măzărichi. – Și: (învechit și regional) măzeríche, mazaríche s. f. - De la mazăre.

MĂZERÍCHE s. f. v. măzăriche.