MĂZĂRÍCHE s. f. 1. Diminutiv al lui m a z ă r e (II). PUȘCARIU, L. R. I, 200, cf. L. ROM. 1960, nr. 2, 21. 2. Numele mai multor plante din familia leguminoaselor: a) plantă cu flori purpurii, cu frunzele terminate printr-un circel ramificat și cu fructul alungit; (Munt.) borceag (Vicia sativa). Cf. BRANDZA, FL. 541, BARCIANU, GRECESCU, FL. 185, PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 325 ; b) plantă cu flori mari de culoare albă sau violet și cu frunzele terminate printr-un cîrcel; (regional) borceag, măzărică (Vicia silvatica). Cf. PĂCALĂ, M. R. 21, PANȚU, PL. ; c) plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vîrf țepos sau printr-un cîrcel; bobușor (Vicia lathyroides). Cf. GRECESCU, FL. 184, PANȚU, PL. ; d) plantă agățătoare, cu frunze perechi, terminate printr-un cîrcel și cu flori roșii, galbene sau violete (Vicia dumetorum). Cf. BRANDZA, FL. 543, PANȚU, PL. ; e) (regional) cosiță (Vicia hirsuta). Cf. BRANDZA, FL. 544 ; f) (Vicia saepium). PĂCALĂ, M. R. 21 ; g) (și în sintagma măzeriche păroasă. BRANDZA, FL. 77, SIMIONESCU, FL. 326) plantă păroasă cu flori liliachii, așezate pe un spic lung (Vicia villosa). Cf. GRECESCU, FL. 188 ; h) (regional) lintea-pratului (Lathyrus pratensis). Cf. BRANDZA, FL. 80, PANȚU, PL. ; i) (regional) bob-de-țarină (Lathyrus platyphyllos). Cf. BRANDZA, FL. 544, PANȚU, PL. j) (rar) năut (Cicer arietinum). Cf. BARCIANU. Gozurile și golgotinele de care. . . trebuie plivite. . . holdele sînt. . . rapița, macul cel păseresc, măzerichea, ciormăiagul, neghina. ECONOMIA, 47/2. Adună niște notreț în care mai cu samă o iarbă ce se zice măzăriche. CALENDARIU (1814), 181/20, cf. LB, NEGRUZZI, S. I, 101. Bobul grîului. . . fără de neghină sau măzăriche. I. IONESCU, P. 535. [Sămînța] nu este curată de neghină, de măzăriche și de alte buruiene rele. id. D. 288, cf. BARONZI, L. 138. O îmbrățișai. . . gătind-o cu păpădie și cu mlădițe de măzăriche. DELAVRANCEA, T. 33. Fînul de leandră, de mărgărintă, de trifoi cu vlăstare învoalte, de măzăriche vîrtojită, să mișca ușor în valuri. id. S. 59. Buruienele de care cu greu se poate curăți grîul și care-i aduc mai mare stricăciune sînt: neghina și măzărichea. DAMÉ, T. 55, cf. ȘEZ. XV, 83. O mulțime de buruieni sau buruian, printre cari însemnăm neghina, măzărichea. PAMFILE, A. R. 94. Stătea nemișcat, urmărind parcă numai chinul unei furnici care ducea încotrova un grăunte de măzăriche. V. ROM. martie 1954, 39, cf. H II 11, 142, III 243, VII 480, X 20, 67, 141, 534, XI 267, 327, XII 24, 476, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR SN I h 143, ALRM SN I h 101, ALR I 1 953. ◊ Compuse: (regional) măzăriche-neagră sau măzărichea-cucului = a) orăstică (Orobus niger). Cf. BRANDZA, FL. 86, 546, GRECESCU, FL. 193, PANȚU, PL. ; b) mălurici (Orobus variegatus). PANȚU. PL. ; măzăriche-sălbatică = plantă cu tulpina întinsă și foarte rămuroasă, cu frunzele de culoare verde-deschis și cu florile albastre, neidentificată mai de aproape. Cf. H III. 66. 3. (Cu sens colectiv) Precipitație atmosferică sub formă de mici bobițe de gheață. V. g r i n d i n ă. Cf. COSTINESCU. Vîntul vuia de te lua groaza; măzărichea răpăia în fereastră. DELAVRANCEA, S. 16. Începuse a ninge, cădea o măzăriche tare ca plumbul. CONTEMPORANUL, VI₂, 294. Te-au apucat vijelii și te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfârșiturilor de toamnă. SADOVEANU, O. II, 51. Măzărichea este formată din fulgi de zăpadă aglomerați și lipiți între ei. CIȘMAN, FIZ. I, 561, cf. ALR SN III h 796, ib. h 797, ALR I 1 253. 4. (Med.) Cisticercoză. Cf. BIANU, D. S., ENC. VET. 639.- Pl.: măzărichi. – Și: (învechit și regional) măzeríche, mazaríche s. f. - De la mazăre.