MĂZĂRÍCĂ s. f. Diminutiv al lui m a z ă r e. Cf. m a z ă r e (I 1). Am un poloboc, Peste poloboc un prosop, Pe prosop măzărele, Printre măzărele Două talgerele Ce s-aseamănă-ntre ele (Pămîntul, cerul, stelele, soarele și luna). GOROVEI, C. 276. ♦ (Prin Ban.) Varietate de fasole cu bobul mic și rotund. CADE. 2. (Regional) Numele mai multor plante erbacee din familia leguminoaselor: a) oreșniță (Lathyrus tuberosus). GRECESCU, FL. 191, cf. PANȚU, PL. ; b) măzăriche (Vicia sativa). PANȚU, PL. ; c) măzăriche (Vicia silvatica). id. ib. Cf. ANON. CAR., COSTINESCU. Iată vin. . . Clopoței și măzerele îmbătate de parfumuri. ALECSANDRI, POEZII, 55. Alții se jucau cu apa cristalină și rece, scoțînd petricele albe, rotunjoare, din albia rîulețului, ale cărui maluri erau împestrițate cu aglici, măzărele și diferite alte gingașe flori. TAFRALI, S. 101, cf. H I 168. Una, alta, Portocala Și bobica Măzărica. . . Cioc, Boc, Treci la loc. TEODORESCU, P. P. 194. Eu sînt floarea măzărică Și de brumă nu mi-i frică. ȘEZ. I, 236, cf. ALR I 1 953, ALR SN I H 143, ALRM SN I h 101, A III 1, 2, 3, 16. ◊ C o m p u s: măzărica-cucului = orăstică (Orobus niger). PANȚU, PL. 3. Măzăriche (3). Cf. PONTBRIANT, D. Era o zloată nepomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș. CARAGIALE, O. I, 175, cf. H VII 384, ALR SN III h 797. 4. Numele unui dans popular și melodia după care se dansează. Cf. VARONE, D., H XVIII 151, 269, 284, ARH. FOLK. III, 151, ALR I 1 471/28, ALR II 4 336/47. – Pl.: măzărele și măzărici. – Și: (cu schimbare de suf.) măzăreá s. f. – Mazăre + suf. -ică. - Măzărea: cu schimbare de suf.