3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mătăhăit sn [At: DDRF / Pl: (rar) ~uri / E: mătăhăi] (Reg) Mers greoi, cu pași șovăitori.

MĂTĂHĂÍ, mătăhăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A (se) mișca greoi de colo până colo; a (se) clătina, a (se) împletici. – Et. nec.

MĂTĂHĂÍ, mătăhăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A (se) mișca greoi de colo până colo; a (se) clătina, a (se) împletici. – Et. nec.

mătăhăi [At: CREANGĂ, P. 298 / V: ~hi, ~ăni / Pzi: ~esc / E: ns cf măhăi, mătănăi, mătăni] (Reg) 1 vi A se mișca greoi, cu pași șovăitori Si: a se clătina, a se împletici, (reg) a mătăcăni, a mătăhăli, a mătălăi (1). 2 vt A mișca încoace și încolo Si: a agita, a clătina. 3 vi (Determinat prin „din cap”) A moțăi.

MĂTĂHĂÍ, mătăhăiesc, vb. IV. (Regional) 1. Intranz. A se mișca greoi, cu pași șovăitori, nesiguri, într-o parte și într-alta; a se clătina. Căpitanul a plecat mătăhăind după ea. SANDU-ALDEA, U. P. 185. Auzind pe cineva cîntînd din urmă, se uită înapoi și cînd colo vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile. CREANGĂ, P. 298. 2. Tranz. A clătina, a mișca încoace și încolo. Mătăhăiește în dreapta și-n stînga un țurlui prin care se scurge apa din saca. La TDRG. ◊ Intranz. Prisăcarul aleargă după el [după roi] mătăhăind în sus cu o năframă. La TDRG.

A MĂTĂHĂÍ ~iésc intranz. pop. A se mișca dintr-o parte în alta; a se clătina; a se bălăbăni. * ~ din mână a face semn cu mâna. /Orig. nec.

mătăhăì v. Mold. a bănănăi: vede un ostaș mătăhăind pe drum CR. [Cf. matahală].

mătăhăĭésc și metehăĭésc (est) și mătănăĭésc, -noĭésc și -lăĭésc (vest) v. intr. (după matahală, d. ung. matikálni, matatni, motonozni, a orbocăi). Bălălăĭesc, mă clatin: bețivu mergea mătăhăind, lucrurile mătăhăĭaŭ în car. Moțăĭ (de somn ș. a.). V. măhăĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mătăhăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătăhăiésc, imperf. 3 sg. mătăhăiá; conj. prez. 3 să mătăhăiáscă

mătăhăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătăhăiésc, imperf. 3 sg. mătăhăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mătăhăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂTĂHĂÍ vb. v. agita, clătina, fâlfâi, flutura, împletici, șovăi.

mătăhăi vb. v. AGITA. CLĂTINA. FÎLFÎI. FLUTURA. ÎMPLETICI. ȘOVĂI.

Intrare: mătăhăit
mătăhăit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătăhăit
  • mătăhăitul
plural
  • mătăhăituri
  • mătăhăiturile
genitiv-dativ singular
  • mătăhăit
  • mătăhăitului
plural
  • mătăhăituri
  • mătăhăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: mătăhăit (part.)
mătăhăit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătăhăit
  • mătăhăitul
  • mătăhăitu‑
  • mătăhăi
  • mătăhăita
plural
  • mătăhăiți
  • mătăhăiții
  • mătăhăite
  • mătăhăitele
genitiv-dativ singular
  • mătăhăit
  • mătăhăitului
  • mătăhăite
  • mătăhăitei
plural
  • mătăhăiți
  • mătăhăiților
  • mătăhăite
  • mătăhăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mătăhăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mătăhăi
  • mătăhăire
  • mătăhăit
  • mătăhăitu‑
  • mătăhăind
  • mătăhăindu‑
singular plural
  • mătăhăiește
  • mătăhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mătăhăiesc
(să)
  • mătăhăiesc
  • mătăhăiam
  • mătăhăii
  • mătăhăisem
a II-a (tu)
  • mătăhăiești
(să)
  • mătăhăiești
  • mătăhăiai
  • mătăhăiși
  • mătăhăiseși
a III-a (el, ea)
  • mătăhăiește
(să)
  • mătăhăiască
  • mătăhăia
  • mătăhăi
  • mătăhăise
plural I (noi)
  • mătăhăim
(să)
  • mătăhăim
  • mătăhăiam
  • mătăhăirăm
  • mătăhăiserăm
  • mătăhăisem
a II-a (voi)
  • mătăhăiți
(să)
  • mătăhăiți
  • mătăhăiați
  • mătăhăirăți
  • mătăhăiserăți
  • mătăhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mătăhăiesc
(să)
  • mătăhăiască
  • mătăhăiau
  • mătăhăi
  • mătăhăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mătăhăi

  • 1. regional A (se) mișca greoi de colo până colo; a (se) clătina, a (se) împletici.
    exemple
    • Căpitanul a plecat mătăhăind după ea. SANDU-ALDEA, U. P. 185.
      surse: DLRLC
    • Auzind pe cineva cîntînd din urmă, se uită înapoi și cînd colo vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile. CREANGĂ, P. 298.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A clătina, a mișca încoace și încolo.
      exemple
      • Mătăhăiește în dreapta și-n stînga un țurlui prin care se scurge apa din saca. La TDRG.
        surse: DLRLC
      • Prisăcarul aleargă după el [după roi] mătăhăind în sus cu o năframă. La TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie: