13 definiții pentru măsuță mesuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂSÚȚĂ, măsuțe, s. f. Diminutiv al lui masă2; mescioară, mesișoară. ◊ Măsuță de noapte = noptieră. [Var.: mesúță s. f.] – Masă2 + suf. -uță.

MĂSÚȚĂ, măsuțe, s. f. Diminutiv al lui masă2; mescioară, mesișoară. ◊ Măsuță de noapte = noptieră. [Var.: mesúță s. f.] – Masă2 + suf. -uță.

măsuță sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: mes~ / Pl: ~țe / E: masă1 + -uță] 1-2 (Șhp) Masă (1) (mică). 3 (Șhp) Ospăț.

MĂSÚȚĂ, măsuțe, s. f. Diminutiv al lui masă; masă mică; mescioară. De la măsuța lui acum, Se-nalță obosit poetul, Privind în depărtare cum Se spulber nourii cu-ncetul. DEȘLIU, M. 21. Se întoarse gîfîind, ca să ieie măsuța cu trei picioare. SADOVEANU, B. 53. Măsuță mult bogată, Tot cu poame-mpodobită, Cu naframă-acoperită. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ Măsuță de noapte = noptieră. La mine, pe măsuța de noapte, ai un antinevralgic. BARANGA, E 204. – Variantă: mesúță (C. PETRESCU, Î. II 77) s. f.

MESÚȚĂ s. f. v. măsuță.

măsúță-jardiniéră s. f.„Pentru camere luminoase, se poate propune o măsuță-jardinieră în mijlocul căreia, într-o tăietură special practicată, punem un recipient de tablă umplut cu pământ de flori și plantat în consecință.” Mag. 22 XI 69 p. 6 (din măsuță + jardinieră)

mesúță și măsúță f., pl. e (d. masă, mese). Mescĭoară, masă mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măsúță s. f., g.-d. art. măsúței; pl. măsúțe

măsúță s. f., g.-d. art. măsúței; pl. măsúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂSÚȚĂ s. 1. mescioară, (reg.) mesișoară. 2. măsuță de noapte = noptieră.

MĂSUȚĂ s. 1. mescioară, (reg.) mesișoară. 2. măsuță de noapte = noptieră.

Intrare: măsuță
măsuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsuță
  • măsuța
plural
  • măsuțe
  • măsuțele
genitiv-dativ singular
  • măsuțe
  • măsuței
plural
  • măsuțe
  • măsuțelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesuță
  • mesuța
plural
  • mesuțe
  • mesuțele
genitiv-dativ singular
  • mesuțe
  • mesuței
plural
  • mesuțe
  • mesuțelor
vocativ singular
plural

măsuță mesuță

  • 1. Diminutiv al lui masă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mescioară mesișoară attach_file 3 exemple
    exemple
    • De la măsuța lui acum, Se-nalță obosit poetul, Privind în depărtare cum Se spulber nourii cu-ncetul. DEȘLIU, M. 21.
      surse: DLRLC
    • Se întoarse gîfîind, ca să ieie măsuța cu trei picioare. SADOVEANU, B. 53.
      surse: DLRLC
    • Măsuță mult bogată, Tot cu poame-mpodobită, Cu naframă-acoperită. ALECSANDRI, P. I 105.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Măsuță de noapte = noptieră
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • La mine, pe măsuța de noapte, ai un antinevralgic. BARANGA, E 204.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Masă + sufix -uță.
    surse: DEX '09 DEX '98