11 definiții pentru măsoriște

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂSÓRIȘTE, măsoriști, s. f. (Înv.) Măsurare, măsurătoare. – Măsura + suf. -iște.

măsoriște sf [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 267 / V: (înv) ~reș~, (reg) ~sur~, mes~ / Pl: ~ti / E: măsura + -iste] (Îrg) Măsurare (1).

MĂSORÍȘTE, măsoriști, s. f. (Înv.) Măsurare, măsurătoare. – Măsura + suf. -iște.[1]

  1. Cel mai probabil, accentul este greșit (toate celelalte dicționare, inclusiv DEX ’09, indică măsóriște). — cata

MĂSORÍȘTE, măsoriști, s. f. (Învechit) Măsurare, măsurătoare... Rezultatele acestea nu pot inspira o încredere deplină decît numai atunci cînd vom avea făcut cel puțin măsoriște și harta județului. I. IONESCU, D. 12.

măsóriște f. Est. Rar. Măsurătoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măsoriște (înv.) s. f., art. măsoriștea, g.-d. art. măsoriștii; pl. măsoriști

măsóriște s. f., art. măsóriștea, g.-d. art. măsóriștii; pl. măsóriști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂSÓRIȘTE s. v. măsurare, măsurat, măsurătoare.

măsoriște s. v. MĂSURARE. MĂSURAT. MĂSURĂTOARE.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂSORIȘTE s. f. (Învechit și regional) Măsurare, măsurătoare. Pe socoteala aciii măsoriști (a. 1 742). IORGA, S. D. VI, 267. Urmează măsoriștea și hotarăle ce au pus (a. 1776). URICARIUL, II, 192/7. Harta închipuitoari di unde să să înceapă măsorește, căci eu din adevăr nu ies (a. 1 830). IORGA, S. D. XXI, 401. 14 stînJ[eni] de la colțul gardului. . . de unde s-au început măsoriștea (a. 1852). URICARIUL, III, 257/15. Rezultatele acestea nu pot inspira o încredere deplină decît numai atunci cînd vom avea făcut cel puțin măsoriște și harta județului. iONESCU, D. 12. În mesoriște s-au pus și poienile din pădure. id. P. 472. La comisație a ieșit comisia de angineri să facă măsuriștea locurilor. Com. din URCA-TURDA. – Pl.: măsoriști. – Și: (învechit) măsorește, (regional) măsúriște, mesoriște s. f. – Măsura + suf. -iște.

Intrare: măsoriște
măsoriște substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsoriște
  • măsoriștea
plural
  • măsoriști
  • măsoriștile
genitiv-dativ singular
  • măsoriști
  • măsoriștii
plural
  • măsoriști
  • măsoriștilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măsoriște, măsoriștisubstantiv feminin

  • 1. învechit Măsurare, măsurat, măsurătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rezultatele acestea nu pot inspira o încredere deplină decît numai atunci cînd vom avea făcut cel puțin măsoriște și harta județului. I. IONESCU, D. 12. DLRLC
etimologie:
  • Măsura + sufix -iște. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.