6 definiții pentru măsluitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂSLUITÓR, -OÁRE, măsluitori, -oare, s. m. și f. Persoană care măsluiește cărțile de joc. ♦ P. gener. Falsificator, trișor. [Pr.: -lu-i-] – Măslui + suf. -tor.

MĂSLUITÓR, -OÁRE, măsluitori, -oare, s. m. și f. Persoană care măsluiește cărțile de joc. ♦ P. gener. Falsificator, trișor. [Pr.: -lu-i-] – Măslui + suf. -tor.

MĂSLUITÓR, -OÁRE, măsluitori, -oare, s. m. și f. Persoană care măsluiește cărțile de joc, care înșală la joc; trișor; fig. falsificator. Cînd s-a aflat această cifră [ a șomerilor], lumea a știut că o măsluire în plus a fost pusă la cale în această țară de măsluitori. BOGZA, A. Î. 568.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măsluitoáre (-lu-i-) s. f., g.-d. art. măsluitoárei; pl. măsluitoáre

măsluitoáre s. f. (sil. -lu-i-), g.-d. art. măsluitoárei; pl. măsluitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂSLUITOR s. falsificator, plăsmuitor, (înv.) falsar, (fam. și peior.) plastograf. (Condamnat ca ~.)

Intrare: măsluitoare
  • silabație: măs-lu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsluitoare
  • măsluitoarea
plural
  • măsluitoare
  • măsluitoarele
genitiv-dativ singular
  • măsluitoare
  • măsluitoarei
plural
  • măsluitoare
  • măsluitoarelor
vocativ singular
  • măsluitoare
  • măsluitoareo
plural
  • măsluitoarelor

măsluitor, -oare măsluitoare

etimologie:

  • Măslui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09