opțiuni

8 definiții pentru mistificator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică. – Din fr. mystificateur.

MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică. – Din fr. mystificateur.

mistificator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / V: (înv) ~cător / Pl: ~i, ~oare / E: fr mystificateur] 1-2 (Persoană) care mistifică.

MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care falsifică, denaturează, contraface adevărul. Mistificatorul se arăta gata să mărturisească fără nici o constrîngere. C. PETRESCU, O. P. II 210.

MISTIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care denaturează, care falsifică adevărul. [Cf. fr. mystificateur].

MISTIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care mistifică. (< fr. mystificateur)

mistificator m. cel ce mistifică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mistificatór adj. m., s. m., pl. mistificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. mistificatoáre

mistificatór adj. m., s. m., pl. mistificatóri; f. sg.și pl. mistificatoáre

Intrare: mistificator (s.m.)
mistificator2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistificator
  • mistificatorul
  • mistificatoru‑
plural
  • mistificatori
  • mistificatorii
genitiv-dativ singular
  • mistificator
  • mistificatorului
plural
  • mistificatori
  • mistificatorilor
vocativ singular
  • mistificatorule
plural
  • mistificatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mistificator, -oare mistificatoare mistificator (2)

  • 1. (Persoană) care mistifică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Mistificatorul se arăta gata să mărturisească fără nici o constrîngere. C. PETRESCU, O. P. II 210.
      surse: DLRLC

etimologie: