3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măscărit2 sm [At: (a. 1715) ARHIVA R. II, 15/15 / Pl: ~iți / E: măscări2] (înv) Om mascat.

măscărit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: nct] (Înv) Impozit care se plătea pentru o căruță de pește sărat. corectată

MĂSCĂRÍ, măscăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a ocărî, folosind vorbe urâte; a batjocori. ♦ Fig. A înjosi, a pângări o idee, un sentiment. – Din mascara.

MĂSCĂRÍ, măscăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a ocărî, folosind vorbe urâte; a batjocori. ♦ Fig. A înjosi, a pângări o idee, un sentiment. – Din mascara.

măscări1 [At: VARLAAM, C. 131 / Pzi: ~resc / E: mascara] (Îvp) 1 vt A lua pe cineva în batjocură Si: a batjocori, a insulta, a ocărî. 2 vt A defăima. 3 vt (Fig; c. i. un lucru concret) A urâți. 4 vt (Fig; c. i. un lucru concret) A murdări. 5 vt (Fig; c. i. o idee, un sentiment etc.) A înjosi. 6 vr A spune glume sau cuvinte obscene, măscări. 7 vr A se face de râs. 8 vr A se da în spectacol.

măscări3 vr [At: VICIU, GL. / Pzi: 3 ~rește / E: nct] (Reg) A se surpa.

măscări2 vr [At: DLR / Pzi: ~resc / E: mască1 + -ări cf măscară] (Înv) A se masca1.

A MĂSCĂRÍ ~ésc tranz. reg. 1) A face să se măscărească; a murdări. 2) A trata cu măscări; a vorbi de rău; a huli; a ponegri; a batjocori; a denigra; a defăima; a calomnia; a cleveti; a bârfi; a blama. /Din mascara

A SE MĂSCĂRÍ mă ~ésc intranz. reg. A deveni murdar; a se umple de murdărie; a se murdări. /Din mascara

măscărì v. (Banat) a ocărî, a sudui. [Serb. MASKARITI].

măscărésc v. tr. (d. mascara; sîrb. maskariti). Vechĭ. Maschez. Vechĭ. Azĭ. Ban. Înjur. Azĭ. Bas. Murdăresc. V. refl. Munt. Mă cert cu înjurăturĭ, cu trivialitățĭ: se certaŭ, se măscăreaŭ cu misițiĭ (CL. Ĭuniŭ 1910, 432).

măscắrĭ f. pl. (d. mascara). Mold. Est. Mascarale, vorbe obscene. – Vechĭ și măscăriĭ, povestirĭ obscene.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măscărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măscărésc, imperf. 3 sg. măscăreá; conj. prez. 3 să măscăreáscă

măscărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măscărésc, imperf. 3 sg. măscăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măscăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂSCĂRÍ vb. v. batjocori, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, drăcui, înjura, masca, ocărî, ponegri, ridiculiza, zeflemisi.

măscări vb. v. BATJOCORI. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. DRĂCUI. ÎNJURA. MASCA. OCĂRÎ. PONEGRI. RIDICULIZA. ZEFLEMISI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măscărít s.n. (înv.) impozit pentru o căruță de pește.

măscărí2 vb. IV (reg.) a se surpa.

măscărí s.f. pl. (pop.) vorbe sau fapte necuviincioase, nerușinate, obscene, pornografice.

Intrare: măscărit
măscărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măscărit
  • măscăritul
  • măscăritu‑
  • măscări
  • măscărita
plural
  • măscăriți
  • măscăriții
  • măscărite
  • măscăritele
genitiv-dativ singular
  • măscărit
  • măscăritului
  • măscărite
  • măscăritei
plural
  • măscăriți
  • măscăriților
  • măscărite
  • măscăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: măscărit (part.)
măscărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măscărit
  • măscăritul
  • măscăritu‑
  • măscări
  • măscărita
plural
  • măscăriți
  • măscăriții
  • măscărite
  • măscăritele
genitiv-dativ singular
  • măscărit
  • măscăritului
  • măscărite
  • măscăritei
plural
  • măscăriți
  • măscăriților
  • măscărite
  • măscăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: măscări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măscări
  • măscărire
  • măscărit
  • măscăritu‑
  • măscărind
  • măscărindu‑
singular plural
  • măscărește
  • măscăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măscăresc
(să)
  • măscăresc
  • măscăream
  • măscării
  • măscărisem
a II-a (tu)
  • măscărești
(să)
  • măscărești
  • măscăreai
  • măscăriși
  • măscăriseși
a III-a (el, ea)
  • măscărește
(să)
  • măscărească
  • măscărea
  • măscări
  • măscărise
plural I (noi)
  • măscărim
(să)
  • măscărim
  • măscăream
  • măscărirăm
  • măscăriserăm
  • măscărisem
a II-a (voi)
  • măscăriți
(să)
  • măscăriți
  • măscăreați
  • măscărirăți
  • măscăriserăți
  • măscăriseți
a III-a (ei, ele)
  • măscăresc
(să)
  • măscărească
  • măscăreau
  • măscări
  • măscăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măscări măscărit

etimologie:

  • mascara
    surse: DEX '98 DEX '09