16 definiții pentru mărunțiș mărunțuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, s. n. 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la pl.) obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.); mărunțuș. ♦ Vânat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică. 4. (Înv.; în loc. adv.) Cu mărunțișul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. – Mărunt + suf. -iș.

MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, s. n. 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la pl.) obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.); mărunțuș. ♦ Vânat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică. 4. (Înv.; în loc. adv.) Cu mărunțișul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. – Mărunt + suf. -iș.

mărunțiș sn [At: POLIZU / V: (reg) mănun~ / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: mărunt + -iș] 1 (Lpl) Bucăți de dimensiuni reduse dintr-un anumit material. 2 (Reg; csc) Grohotiș. 3 (Reg; csc) Alice. 4 (Reg) Glonț. 5 (Csc) Nume generic dat peștilor de dimensiuni reduse Si: plevușcă Vz albitură. 6 (Csc) Vânat format din animale mici. 7 (Mun; csc) Grâu de vară. 8 (Înv; îlav) Cu ~ul În cantitate mică Si: cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. 9 (Lpl) Lucruri de mică importanță, fără mare valoare. 10 (Csc) Monede de valoare mică, mai ales de metal Si: mărunt (19), (arg) măruntaie (8). 11 (Lpl) Fapte lipsite de importanță Si: chițibușuri, fleacuri, nimicuri. 12 (Pop; șip) Măruntaie (2). 13 (Trs) Planta Veronica crivita.

MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Lucruri, obiecte mărunte (fără valoare). Își adună micile obiecte de toaletă și ceasornicul și cîteva mărunțișuri, le înfundă în poșeta de piele roșie. REBREANU, R. II 137. (În forma regională mărunțuș) Încep cu toții a cărăbăni la saltele cu puf, perini moi, o legătură cu demîncare și alte mărunțușuri. CREANGĂ, P. 117. O coasă ruginită, o secere și alte mărunțușuri. CONTEMPORANUL, VI 290. ♦ Fig. Fapte, idei mărunte, fără importanță; amănunte. Mărunțișurile-mi scapă și ideile ce-mi vin, Dacă-ncep cu o zîmbire, se sfîrșesc cu un suspin. ALEXANDRESCU, P. 49. Fostu-ne-ar fi de vro treabă o asemine vedere Oprită în mărunțișuri? CONACHI, P. 268. ♦ (Regional) Bucățele de carne. Un blid... era plin de curechi acru, colea prăjit cumsecade, mai avînd în el și ceva mărunțișuri. RETEGANUL, P. I 65. 2. (La sg., cu sens colectiv) Bani mărunți. Răsturnă pe masă mărunțișul din buzunar. C. PETRESCU, C. V. 47. Că nu-și mai vine în voie, măcar de i-ai da tot mărunțișul și pe deasupra și toiagul lui vodă pe spinare. DELAVRANCEA, H. T. 129. Nu s-a găsit nimic alta decît... mărunțiș în monede nouă de nichel. CARAGIALE, M. 245. 3. (La pl.) Lucruri mici, mai ales obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.). Magazin de mărunțișuri. 4 (Învechit, numai în expr.) A vinde cu mărunțișul = a vinde în cantități mici, a vinde cu amănuntul. Canalurile ce intră în oraș sînt pline de corăbii care au într-însele mărfuri și stau pînă le vînd, unii cu ridicata și alții cu mărunțișul. GOLESCU, Î. 108. – Variantă: mărunțúș s. n.

MĂRUNȚÍȘ ~uri n. 1) Lucru sau fapt lipsit de valoare sau de importanță; fleac; nimic; bagatelă. 2) la sing. Bani mărunți. 3) la pl. Obiecte de mercerie. /mărunt + suf. ~iș

mărunțiș n. lucru mărunt: 1. marfă de puțină valoare; 2. monedă măruntă; 3. fig. secături, nimicuri.

mărunțíș n., pl. urĭ (d. mărunt). Lucru mic, fleac (propriŭ și fig.): a da mărunțișurĭ la spălat, a te ocupa de mărunțișurĭ. Pl. Marchidănie, marfă compusă din micĭ obĭecte de toaletă (ață, ace, spelcĭ, panglicĭ, nasturĭ ș. a.). Cu mărunțișu, în detaliŭ: a vinde cu mărunțișu. – În est și -țuș.

MĂRUNȚÚȘ s. n. v. mărunțiș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărunțíș s. n., pl. mărunțíșuri

mărunțíș s. n., pl. mărunțíșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRUNȚÍȘ s. 1. v. albitură. 2. mărunt, (înv. și reg.) paralâc, (arg.) măruntaie (pl.). (Ai ceva ~ la tine?) 3. bagatelă, chițibuș, fleac, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri!)

MĂRUNȚIȘ s. 1. (IHT.) albitură, baboiaș, caracudă, plevușcă, (rar) plevuică, (reg.) chisoagă, pleviță. (Peștele foarte mărunt se numește generic ~.) 2. mărunt, (înv. și reg.) paralîc, (arg.) măruntaie (pl.). (Ai ceva ~ la tine?) 3. bagatelă, chițibuș, fleac, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri!)

Intrare: mărunțiș
mărunțiș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărunțiș
  • mărunțișul
  • mărunțișu‑
plural
  • mărunțișuri
  • mărunțișurile
genitiv-dativ singular
  • mărunțiș
  • mărunțișului
plural
  • mărunțișuri
  • mărunțișurilor
vocativ singular
plural
mărunțuș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărunțuș
  • mărunțușul
  • mărunțușu‑
plural
  • mărunțușuri
  • mărunțușurile
genitiv-dativ singular
  • mărunțuș
  • mărunțușului
plural
  • mărunțușuri
  • mărunțușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărunțiș mărunțuș

  • 1. Lucru mărunt, fără valoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mărunțuș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Își adună micile obiecte de toaletă și ceasornicul și cîteva mărunțișuri, le înfundă în poșeta de piele roșie. REBREANU, R. II 137.
      surse: DLRLC
    • Încep cu toții a cărăbăni la saltele cu puf, perini moi, o legătură cu demîncare și alte mărunțușuri. CREANGĂ, P. 117.
      surse: DLRLC
    • O coasă ruginită, o secere și alte mărunțușuri. CONTEMPORANUL, VI 290.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) plural Obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Magazin de mărunțișuri.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Vânat format din animale mici.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat (la) plural Fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri.
    exemple
    • Mărunțișurile-mi scapă și ideile ce-mi vin, Dacă-ncep cu o zîmbire, se sfîrșesc cu un suspin. ALEXANDRESCU, P. 49.
      surse: DLRLC
    • Fostu-ne-ar fi de vro treabă o asemine vedere Oprită în mărunțișuri? CONACHI, P. 268.
      surse: DLRLC
    • 2.1. regional Bucățele de carne.
      exemple
      • Un blid... era plin de curechi acru, colea prăjit cumsecade, mai avînd în el și ceva mărunțișuri. RETEGANUL, P. I 65.
        surse: DLRLC
  • 3. (cu sens) colectiv Monede (de metal) de valoare mică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Răsturnă pe masă mărunțișul din buzunar. C. PETRESCU, C. V. 47.
      surse: DLRLC
    • Că nu-și mai vine în voie, măcar de i-ai da tot mărunțișul și pe deasupra și toiagul lui vodă pe spinare. DELAVRANCEA, H. T. 129.
      surse: DLRLC
    • Nu s-a găsit nimic alta decît... mărunțiș în monede nouă de nichel. CARAGIALE, M. 245.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit locuțiune adverbială Cu mărunțișul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Canalurile ce intră în oraș sînt pline de corăbii care au într-însele mărfuri și stau pînă le vînd, unii cu ridicata și alții cu mărunțișul. GOLESCU, Î. 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mărunt + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09