2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRMURÍRE, mărmuriri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a mărmuri și rezultatul ei. – V. mărmuri.

mărmurire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: marmor~ / P: ~ri / E: mărmuri] (Înv) Înmărmurire de frică, de groază, de uimire etc.

MĂRMURÍRE, mărmuriri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a mărmuri și rezultatul ei. – V. mărmuri.

MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. și pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.

MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. și pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.

mărmuri [At: (a. 1675) GCR I, 223/19 / V: mar~ / Pzi: ~resc / E: marmură1] 1 vt (Îvp) A sculpta ceva în marmură. 2 vt (Îvp) A căptuși cu marmură. 3 vi (Buc) A îngheța de frig. 4 vi (Fig; îvp) A înmărmuri, a încremeni de frică, de groază, de uimire etc.

MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. Intranz. (Popular) A înmărmuri. Voinic d-auzea, Voinic tremura, Apoi mărmurea... Șerpe-l colăcea Gura-și deschidea... Și mi-l îmbuca. TEODORESCU, P. P. 447.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărmuríre (reg.) s. f., g.-d. art. mărmurírii; pl. mărmuríri

mărmuríre s. f., g.-d. art. mărmurírii; pl. mărmuríri

mărmurí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmurésc, imperf. 3 sg. mărmureá; conj. prez. 3 să mărmureáscă

mărmurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmurésc, imperf. 3 sg. mărmureá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărmureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRMURÍRE s. v. împietrire, încremenire, înlemnire, înmărmurire, înțepenire, petrificare.

mărmurire s. v. ÎMPIETRIRE. ÎNCREMENIRE. ÎNLEMNIRE. ÎNMĂRMURIRE. ÎNȚEPENIRE. PETRIFICARE.

MĂRMURÍ vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înțepeni, paraliza, petrifica.

mărmuri vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNȚEPENI. PARALIZA. PETRIFICA.

Intrare: mărmurire
mărmurire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărmurire
  • mărmurirea
plural
  • mărmuriri
  • mărmuririle
genitiv-dativ singular
  • mărmuriri
  • mărmuririi
plural
  • mărmuriri
  • mărmuririlor
vocativ singular
plural
Intrare: mărmuri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărmuri
  • mărmurire
  • mărmurit
  • mărmuritu‑
  • mărmurind
  • mărmurindu‑
singular plural
  • mărmurește
  • mărmuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărmuresc
(să)
  • mărmuresc
  • mărmuream
  • mărmurii
  • mărmurisem
a II-a (tu)
  • mărmurești
(să)
  • mărmurești
  • mărmureai
  • mărmuriși
  • mărmuriseși
a III-a (el, ea)
  • mărmurește
(să)
  • mărmurească
  • mărmurea
  • mărmuri
  • mărmurise
plural I (noi)
  • mărmurim
(să)
  • mărmurim
  • mărmuream
  • mărmurirăm
  • mărmuriserăm
  • mărmurisem
a II-a (voi)
  • mărmuriți
(să)
  • mărmuriți
  • mărmureați
  • mărmurirăți
  • mărmuriserăți
  • mărmuriseți
a III-a (ei, ele)
  • mărmuresc
(să)
  • mărmurească
  • mărmureau
  • mărmuri
  • mărmuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărmurire

  • 1. regional Acțiunea de a mărmuri și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi mărmuri
    surse: DEX '98 DEX '09

mărmuri

etimologie:

  • marmură
    surse: DEX '98 DEX '09