2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGINEÁN, -Ă, mărgineni, -e, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Mărginaș (2). – Margine + suf. -ean.

MĂRGINEÁN, -Ă, mărgineni, -e, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Mărginaș (2). – Margine + suf. -ean.

mărginean, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 335/21 / Pl: ~mi, ~me / E: margine + -ean] 1-2 smf, a (îrg) Mărginaș (2-3). 3 a (Îvr) Mărginaș (1).

MĂRGINEÁN, mărgineni, s. m. (Învechit și regional) Locuitor de la marginea (1), de la granița unei țări sau regiuni. – Pronunțat: -nean.

MĂRGINEÁN ~eánă (~éni, ~éne) înv. și substantival (despre persoane) Care locuia la hotarul unei țări sau la marginea unei localități; mărginaș. /margine + suf. ~ean

mărginean a. dela marginea țârii. ║ m. pl. locuitorii români din partea meridională a Ardealului (Brașov, Sibiu), cari se ocupă cu creșterea vitelor.

mărgineán, -că s. și adj. Locuitor de la margine (de la hotar).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărgineán adj. m., s. m., pl. mărginéni; adj. f., s. f. mărgineánă, pl. mărginéne

mărgineán adj. m., s. m., pl. mărginéni; f. sg. mărgineánă, pl. mărginéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRGINEÁN s., adj. v. mărginaș.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂRGINEAN, Viorel (n. 1933, Cenade, jud. Alba), pictor român. Atras mai ales de peisajul subcarpatic, pe care-l recompune în panorame ale căror elemente figurative sunt redate cu migală. Interioare țărănești, naturi moarte, compoziții (ciclurile: „Cenade”, „Filipeștii de Pădure”, „Târnovo”). Ministru al Culturii (1995-1996).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mărginean, mărgineni s. m. (intl.) infractor din aceeași bandă, complice.

Intrare: mărginean (adj.)
mărginean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginean
  • mărgineanul
  • mărgineanu‑
  • mărginea
  • mărgineana
plural
  • mărgineni
  • mărginenii
  • mărginene
  • mărginenele
genitiv-dativ singular
  • mărginean
  • mărgineanului
  • mărginene
  • mărginenei
plural
  • mărgineni
  • mărginenilor
  • mărginene
  • mărginenelor
vocativ singular
plural
Intrare: mărginean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginean
  • mărgineanul
  • mărgineanu‑
plural
  • mărgineni
  • mărginenii
genitiv-dativ singular
  • mărginean
  • mărgineanului
plural
  • mărgineni
  • mărginenilor
vocativ singular
  • mărgineanule
  • mărginene
plural
  • mărginenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărginean, -ă mărgineană

etimologie:

  • Margine + sufix -ean.
    surse: DEX '98 DEX '09