13 definiții pentru mărginean (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGINEAN, -Ă, mărgineni, -e, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Mărginaș (2). – Margine + suf. -ean.

MĂRGINEAN, -Ă, mărgineni, -e, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Mărginaș (2). – Margine + suf. -ean.

mărginean, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 335/21 / Pl: ~mi, ~me / E: margine + -ean] 1-2 smf, a (îrg) Mărginaș (2-3). 3 a (Îvr) Mărginaș (1).

MĂRGINEAN, mărgineni, s. m. (Învechit și regional) Locuitor de la marginea (1), de la granița unei țări sau regiuni. – Pronunțat: -nean.

MĂRGINEAN ~eană (~eni, ~ene) înv. și substantival (despre persoane) Care locuia la hotarul unei țări sau la marginea unei localități; mărginaș. /margine + suf. ~ean

mărginean a. dela marginea țârii. ║ m. pl. locuitorii români din partea meridională a Ardealului (Brașov, Sibiu), cari se ocupă cu creșterea vitelor.

mărgineán, -că s. și adj. Locuitor de la margine (de la hotar).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mărginean adj. m., s. m., pl. mărgineni; adj. f., s. f. mărginea, pl. mărginene

mărginean adj. m., s. m., pl. mărgineni; adj. f., s. f. mărgineană, pl. mărginene

mărginean adj. m., s. m., pl. mărgineni; f. sg. mărgineană, pl. mărginene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRGINEAN s., adj. v. mărginaș.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂRGINEAN, Viorel (n. 1933, Cenade, jud. Alba), pictor român. Atras mai ales de peisajul subcarpatic, pe care-l recompune în panorame ale căror elemente figurative sunt redate cu migală. Interioare țărănești, naturi moarte, compoziții (ciclurile: „Cenade”, „Filipeștii de Pădure”, „Târnovo”). Ministru al Culturii (1995-1996).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mărginean, mărgineni s. m. (intl.) infractor din aceeași bandă, complice.

Intrare: mărginean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginean
  • mărgineanul
  • mărgineanu‑
plural
  • mărgineni
  • mărginenii
genitiv-dativ singular
  • mărginean
  • mărgineanului
plural
  • mărgineni
  • mărginenilor
vocativ singular
  • mărgineanule
  • mărginene
plural
  • mărginenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărginean, mărginenisubstantiv masculin
mărginea, mărginenesubstantiv feminin
mărginean, mărgineaadjectiv

etimologie:
  • Margine + sufix -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.