14 definiții pentru mărginean (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGINEAN, -Ă, mărgineni, -e, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Mărginaș (2). – Margine + suf. -ean.

MĂRGINEAN, -Ă, mărgineni, -e, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Mărginaș (2). – Margine + suf. -ean.

mărginean, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 335/21 / Pl: ~mi, ~me / E: margine + -ean] 1-2 smf, a (îrg) Mărginaș (2-3). 3 a (Îvr) Mărginaș (1).

MĂRGINEAN ~eană (~eni, ~ene) înv. și substantival (despre persoane) Care locuia la hotarul unei țări sau la marginea unei localități; mărginaș. /margine + suf. ~ean

mărginean a. dela marginea țârii. ║ m. pl. locuitorii români din partea meridională a Ardealului (Brașov, Sibiu), cari se ocupă cu creșterea vitelor.

mărgineán, -că s. și adj. Locuitor de la margine (de la hotar).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mărginean adj. m., s. m., pl. mărgineni; adj. f., s. f. mărginea, pl. mărginene

mărginean adj. m., s. m., pl. mărgineni; adj. f., s. f. mărgineană, pl. mărginene

mărginean adj. m., s. m., pl. mărgineni; f. sg. mărgineană, pl. mărginene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRGINEAN s., adj. v. mărginaș.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂRGINEAN, Viorel (n. 1933, Cenade, jud. Alba), pictor român. Atras mai ales de peisajul subcarpatic, pe care-l recompune în panorame ale căror elemente figurative sunt redate cu migală. Interioare țărănești, naturi moarte, compoziții (ciclurile: „Cenade”, „Filipeștii de Pădure”, „Târnovo”). Ministru al Culturii (1995-1996).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRGINEAN,-Ă adj. 1. (Învechit și regional ; adesea substantivat) Mărginaș (2). Temîndu-se de dînșii, au dat puțină oaste. . . mărgineni de Moldova. M. COSTIN, LET. I, 335/21. Neputînd mărginenii turci a suferi, în toate zilele ajungea prin prietini de-l pîria la Tarigrad (sfîrșitul sec. XVIII), LET. III, 264/7. Pre aceiași sarmate dintră Dunăre și Tisa scriitorii cei vechi îi cheamă latinește limigantes adecă mărgineani, . . . pentru că era hotărîși cu împerăția romanilor. MAIOR, IST. 184/5, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Căpitan-pașa îndată au scris tuturor pașilor mărgineni să se adune careși cu oastea lui. DIONISIE, C. 190, cf. LB. Locuitorii mărgineni și nobilii fugeau înăuntrul țârei și în cetăți. ASACHI, S. L. II, 99, cf. 117, CHEST. V 105/65, BUL. FIL. II, 288. ♦ Spec. (La m.; sens curent) (Locuitor) din sudul Transilvaniei, din regiunea limitrofă cu Muntenia. Cf. m ă r g i n e a n c ă. 2. (Învechit, rar) Mărginaș (1). Moldova de un veac țînea în ipotecă Pocuția, provinție mărgineană a Poloniei. ASACHI, S. L. II, 83. – Pl.: mărgineni, -e.Margine + suf. -ean.

Intrare: mărginean (adj.)
mărginean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginean
  • mărgineanul
  • mărgineanu‑
  • mărginea
  • mărgineana
plural
  • mărgineni
  • mărginenii
  • mărginene
  • mărginenele
genitiv-dativ singular
  • mărginean
  • mărgineanului
  • mărginene
  • mărginenei
plural
  • mărgineni
  • mărginenilor
  • mărginene
  • mărginenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărginean, mărginenisubstantiv masculin
mărginea, mărginenesubstantiv feminin
mărginean, mărgineaadjectiv

etimologie:
  • Margine + sufix -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.