măre mări

măre

  • 1. Cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admirație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX popular 2 exemple
    exemple
    • Și mîndre palaturi mai avea zîna, măre. ISPIRESCU, E. 77.
      surse: DLRLC
    • Iată, mări, că deodată O poiană se arată. ALECSANDRI, P. II 90.
      surse: DLRLC
  • 2. Termen de adresare: mă, bre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX popular 2 exemple
    exemple
    • Da ce vrei, mări Cătălin ? Ia dut' de-ți vezi de treabă. EMINESCU, O. I 174.
      surse: DLRLC
    • Greu la deal, măre copile. PANN, P. V. II 57.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmație.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

6 definiții

mắre interj. – Ei, pst, stai! – Var. (Mold.) mări. Mr. more, megl. mara, istr. murié. Ngr. μῶρε (Scriban), cf. alb. morë, bg., sb. more, ven. moré. Puțin probabilă der. din lat. mās „mascul” (Philippide, II, 722); și mai puțin încă din lat. amōrem (Șeineanu, Istoria filologiei, 345).

măre! (mări!) int. Mold. de chemare sau de provocare: măre, ia ascultă! [Cf. sinonimul albanez MORÈ].

mắre și (azĭ în est) mắri, interj. de mirare, ca și măĭ și bre saŭ ca vezĭ, uĭte-te (Pop.): Măre, oare cine a fost? Da ce-ĭ asta, măre? Ĭa´uzĭ, măre! (ngr. moré, bre și vre, voc. d. morós [vgr. morós], nebun adică „măĭ nebune, nu fi nebun, ce nebunie e asta?”, de unde și alb. moré, mre, turc. bg. sîrb. rut. [d. rom.] bre, bg. sîrb. móre. V. mă 2).

mări? ! int. Mold. V. măre: că venia, mări, venia POP.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

măré, (mări), interj. – v. more.

Intrare: măre
măre interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
mări (interj.) interjecție
interjecție (I10)

11 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

MẮRE interj. (Pop.) 1. Cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admirație etc. 2. Termen de adresare; mă, bre. ♦ Cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmație. [Var.: mắri interj.] – Cf. alb. more, ngr. moré „prost, nebun”.

MẮRE interj. (Pop.) 1. Cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admirație etc. 2. Termen de adresare: Măi, bre. ♦ Cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmație. [Var.: mắri interj.] – Cf. alb. more, ngr. moré „prost, nebun”.

MẮRE interj. (Mai ales în literatura populară; și în forma mări) Cuvînt care exprimă mirare, surprindere, uimire, admirație. Și mîndre palaturi mai avea zîna, măre. ISPIRESCU, E. 77. Iată, mări, că deodată O poiană se arată. ALECSANDRI, P. II 90. ◊ (În legătură cu un vocativ) Da ce vrei, mări Cătălin ? Ia dut' de-ți vezi de treabă. EMINESCU, O. I 174. Greu la deal, măre copile. PANN, P. V. II 57. – Variantă: mări interj.

mắre/mắri1 (pop.) interj.

MẮRE interj. 1) (se folosește pentru a exprima mirare, nedumerire, curiozitate). 2) (folosit și ca termen de adresare) Măi. [Var. mări] /cf. alb. more, ngr. moré

MĂRI2 interj. v. măre.