10 definiții pentru mărțână


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRȚẤNĂ, mărțâne, s. f. (Pop.) Iapă slabă, bătrână; mârțoagă, gloabă. ♦ (Reg.) Epitet injurios dat unei femei de moravuri ușoare. – Din bg. mărcina.

MĂRȚẤNĂ, mărțâne, s. f. (Pop.) Iapă slabă, bătrână; mârțoagă, gloabă. ♦ (Reg.) Epitet injurios dat unei femei de moravuri ușoare. – Din bg. mărcina.

mărțâ sf [At: LB / V: (reg) mar~, marțină, ~țină, măr~, mărțină, merțină, murți / Pl: ~ne, ~ni / E: bg мўрсина „cadavru de animal”] 1 (Pop) Iapă slabă, bătrână, prăpădită Si: gloabă, mârțoagă. 2 (Pgn) Iapă. 3 (Pex) Cal. 4 (Reg; dep; îf mârțână) Prostituată. 5 (Reg; dep) Femeie mătăhăloasă.

MĂRȚÂNĂ ~i f. pop. Iapă slabă și prăpădită; mârțoagă; gloabă. /<bulg. mărcina

MĂRȚÎNĂ s. f. (Ban.) Iapă slabă, mîrțoagă. Mertzenĕ. AC, 353. Etimologie: bg. mărcina „cadavru de animal”. Vezi și mărțînos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărțấnă (pop.) s. f., g.-d. art. mărțấnei; pl. mărțấne

mărțână s. f., g.-d. art. mărțânei; pl. mărțâne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRȚÂNĂ s. v. cabalină, cal, gloabă, iapă, mârțoagă.

mărțî s. v. CABALINĂ. CAL. GLOABĂ. IAPĂ. MÎRȚOAGĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mărțấnă, mărțâne, s.f. – Cal slab, pricăjit; mârțoagă: „...O mărs călare pă o mărțână albă...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 153; Săpânța). – Din bg. marcina „cadavru de animal” (DEX, MDA).

mărțấnă, -e, s.f. – 1. Iapă slabă; mârțoagă, gloată. – Din bg. marcina.

Intrare: mărțână
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărțâ
  • mărțâna
plural
  • mărțâne
  • mărțânele
genitiv-dativ singular
  • mărțâne
  • mărțânei
plural
  • mărțâne
  • mărțânelor
vocativ singular
  • mărțâ
  • mărțâno
plural
  • mărțânelor

mărțână

etimologie: