10 definiții pentru mărăcinar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRĂCINÁR, mărăcinari, s. m. Nume dat mai multor păsări călătoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-închis și cu gâtul negru, care trăiesc prin mărăcinișuri, în apropierea apelor (Saxicola).Mărăcine + suf. -ar.

MĂRĂCINÁR, mărăcinari, s. m. Nume dat mai multor păsări călătoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-închis și cu gâtul negru, care trăiesc prin mărăcinișuri, în apropierea apelor (Saxicola).Mărăcine + suf. -ar.

mărăcinar sm [At: MARIAN, O. I, 261 / Pl: ~i / E: mărăcine + -ar] 1 Specii de păsări mici, migratoare, insectivore, care trăiesc prin mărăcinișuri, în apropierea apelor. 2 (Șîc ~-mare, ~-cu-gât-negru, ~cu-cap-negru) Pasăre cu capul, spatele și gâtul negre, cu pântecele alb și părțile inferioare roșii-gălbui Si: pietroșel, (reg) capra dracului, tâitoare (Saxicola torquata rubicola). 3 (Șîc ~-mic, ~-cu-gât-roșu, ~-de-Iuncă) Urzicar (Saxicola rubetra). 4 (Șîc ~-mic-dalmatin, ~-de-luncă) Pasăre asemănătoare cu urzicând, dar cu pete ruginii mai deschise (Saxicola rubetra spatzi). 5 (Șîc ~-caucazic) Pasăre de culoare mai deschisă decât speciile amintite mai sus, cu dungi gălbui și late pe spate (Saxicola torquata maura).

MĂRĂCINÁR, mărăcinari, s. m. Mică pasăre călătoare, cu pene castanii-întunecate, care trăiește prin mărăcini, pe sub poalele pădurilor (Saxicola rubetra).

MĂRĂCINÁR ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, insectivoră, cu pene castanii-închise și cu gâtul negru, care își face cuib prin mărăcinișuri. /mărăcine + suf. ~ar

mărăcinar m. pasăre care trăiește prin fânețe în apropiere de ape și se nutrește cu insecte (Saxicola).

mărăcinár m. (d. mărăcine). Un fel de păsărică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărăcinár s. m., pl. mărăcinári

mărăcinár s. m., pl. mărăcinári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRĂCINÁR s. (ORNIT.) 1. (Saxicola torquata rubicola) pietroșel, (reg.) țâitoare, capra-dracului. 2. (Saxicola rubetra) urzicar.

MĂRĂCINAR s. (ORNIT.) 1. (Saxicola torquata rubicola) pietroșel, (reg.) țîitoare, capra-dracului. 2. (Saxicola rubetra) urzicar.

Intrare: mărăcinar
mărăcinar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăcinar
  • mărăcinarul
  • mărăcinaru‑
plural
  • mărăcinari
  • mărăcinarii
genitiv-dativ singular
  • mărăcinar
  • mărăcinarului
plural
  • mărăcinari
  • mărăcinarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărăcinar

etimologie:

  • Mărăcine + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09