8 definiții pentru urzicar (zool.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

urzicar [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e sn, ~i sm / E: urzică + -ar] 1 snm Loc pe care cresc multe urzici (1). 2 sm (Pop) Copil din flori Si: bastard (1). 3 sm Pasăre mică, cu penele de culoare închisă, care trăiește mai mult prin urzici (Saxicola rubetra). 4 sm (Ent) Fluture-roșu (Vanesa urticae). 5 sn (îvr) Pojar. 6 sn (Trs) Giulgiu cu care se acoperă mortul Si: urzică (9).

URZICÁR2, urzicari, s. m. 1. Numele popular al unei păsări mici, cu pene negricioase, care își face cuibul prin bălării, mai ales prin urzici și se hrănește cu musculițe. Acolo, de-a lungul bălăriilor, era odată zăplazul vechi și înroșit de soare; sub streșinile sale late își făceau cuiburile urzicarii. PĂUN-PINCIO, V. 106. (Cu pronunțare regională) Urzicariul... e una dintre păsăruicile cele mai mici cari se află în Europa. MARIAN, O. I 431. 2. Fluture mic de culoare brun-roșiatică, cu pete mari negre, a cărui omidă de culoare neagră trăiește pe urzici (Vanessa urticae).

URZICÁR2, urzicari, s. m. (Reg.) 1. Pasăre mică, cu pene negricioase, care trăiește mai ales prin urzici. 2. Fluture mic, roșiatic, cu pete mari, negre, a cărui omidă, de culoare neagră, trăiește pe urzici (Vanessa urticae). – Din urzică + suf. -ar.

URZICÁR ~i m. 1) Pasăre sedentară, de talie mică, cu penaj de culoare negrie, care își face cuib prin urzici. 2) Fluture mic, cu aripi brun-roșcate, cu pete negre, a cărui larvă se hrănește cu urzici. / urzică + suf. ~ar


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URZICÁR s. (ORNIT.; Saxicola rubetra) mărăcinar.

URZICÁR s. v. bastard, copil din flori, fluture-roșu.

URZICAR s. (ORNIT.; Saxicola rubetra) mărăcinar.

urzicar s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. FLUTURE-ROȘU.

Intrare: urzicar (zool.)
urzicar2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzicar
  • urzicarul
  • urzicaru‑
plural
  • urzicari
  • urzicarii
genitiv-dativ singular
  • urzicar
  • urzicarului
plural
  • urzicari
  • urzicarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urzicar (zool.)

  • 1. Numele popular al unei păsări mici, cu pene negricioase, care își face cuibul prin bălării, mai ales prin urzici și se hrănește cu musculițe.
    surse: DLRLC DLRM attach_file 2 exemple
    exemple
    • Acolo, de-a lungul bălăriilor, era odată zăplazul vechi și înroșit de soare; sub streșinile sale late își făceau cuiburile urzicarii. PĂUN-PINCIO, V. 106.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Urzicariul... e una dintre păsăruicile cele mai mici cari se află în Europa. MARIAN, O. I 431.
      surse: DLRLC
  • 2. Fluture mic de culoare brun-roșiatică, cu pete mari negre, a cărui omidă de culoare neagră trăiește pe urzici (Vanessa urticae).
    surse: DLRLC DLRM

etimologie:

  • urzică + sufix -ar.
    surse: DLRM