7 definiții pentru măna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂNÁ, pers. 3 mănează, vb. I. Refl. (Despre plante și recolte) A căpăta mană (2); a se strica din cauza manei. – Din mană.

MĂNÁ, pers. 3 mănează, vb. I. Refl. (Despre plante și recolte) A căpăta mană (2); a se strica din cauza manei. – Din mană.

măna vr [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (1) ~ni / Pzi: 3 ~nează / E: mană] (D. unele plante cultivate) 1 A căpăta mană (22). 2 A se strica din cauza manei (22). 3 (Pgn) A putrezi.

MĂNÁ, pers. 3 mănează, vb. I. Refl. (Despre unele plante) A căpăta boala numită mană; a se îngălbeni, a se strica.

A SE MĂNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre cereale, plante, fructe) A fi atins de mană; a se strica din cauza manei. /Din mană


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!măná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se măneáză

măná vb., ind. prez. 3 sg. măneáză

Intrare: măna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măna
  • mănare
  • mănat
  • mănatu‑
  • mănând
  • mănându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mănea
(să)
  • măneze
  • măna
  • mănă
  • mănase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mănea
(să)
  • măneze
  • mănau
  • măna
  • mănaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măna

  • 1. (Despre plante și recolte) A căpăta mană; a se strica din cauza manei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strica îngălbeni

etimologie:

  • mană
    surse: DEX '98 DEX '09