10 definiții pentru mănăstioară / mânăstioară mânăstioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂNĂSTIOÁRĂ, mănăstioare, s. f. Diminutiv al lui mănăstire. [Pr.: -sti-oa-.Var.: mânăstioáră s. f.] – Mănăstire + suf. -oară.

MĂNĂSTIOÁRĂ, mănăstioare, s. f. Diminutiv al lui mănăstire. [Pr.: -sti-oa-.Var.: mânăstioáră s. f.] – Mănăstire + suf. -oară.

mănăstioa sf [At: (a. 1652) MURNU, GR. 34 / V: (îvr) monas~ / P: ~sti-oa~ / Pl: ~re / E: mănăstire + -oară] 1-6 (Șhp) Mănăstire (2, 7, 8) (mai mică). 7 (Buc) Jucător care, la jocul de copii numit „Clopotniță” sau „Clopot”, stând în picioare pe umerii altor doi, închipuie o mănăstire (7) Si: mănăstire (9). 8 Mănăstire (10).

MĂNĂSTIOÁRĂ, mănăstioare, s. f. Diminutiv al lui mănăstire. Scînteia o pînză de apă... Se bănuia și un colț de turn al unei mănăstioare. SADOVEANU, F. J. 372. – Pronunțat: -ti-oa-.

MÂNĂSTIOÁRĂ s. f. v. mănăstioară.

MÂNĂSTIOÁRĂ s. f. v. mănăstioară.

mânăstioa sf vz mănăstioară

mînăstioáră (oa dift.) f., pl. e. Mînăstire mică, schit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mănăstioáră/mânăstioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. mănăstioárei/mânăstioárei; pl. mănăstioáre/mânăstioáre

mănăstioáră/mânăstioáră s. f. (sil. -ti-oa-), g.-d. art. mănăstioárei/mânăstioárei; pl. mănăstioáre/mânăstioáre

mânăstioáră v. mănăstioáră

mânăstioáră v. mănăstioară

Intrare: mănăstioară / mânăstioară
mănăstioară substantiv feminin
  • silabație: -ti-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănăstioa
  • mănăstioara
plural
  • mănăstioare
  • mănăstioarele
genitiv-dativ singular
  • mănăstioare
  • mănăstioarei
plural
  • mănăstioare
  • mănăstioarelor
vocativ singular
plural
mânăstioară substantiv feminin
  • silabație: -ti-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânăstioa
  • mânăstioara
plural
  • mânăstioare
  • mânăstioarele
genitiv-dativ singular
  • mânăstioare
  • mânăstioarei
plural
  • mânăstioare
  • mânăstioarelor
vocativ singular
plural

mănăstioară / mânăstioară mânăstioară

  • 1. Diminutiv al lui mănăstire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Scînteia o pînză de apă... Se bănuia și un colț de turn al unei mănăstioare. SADOVEANU, F. J. 372.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mănăstire + sufix -oară.
    surse: DEX '98 DEX '09