2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. – Din măiestru.

măiestri [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 47v/34 / Pzi: ~resc / E: măiestru] 1 vi (Îvr) A unelti. 2 vr A deveni înțelept, iscusit. 3 vt (Rar) A lucra cu măiestrie (6), cu artă. 4 vt (Rar) A inventa.

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din măiestru.

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lucra ceva cu mare pricepere, cu deosebită îndemînare, a executa artistic. Lăutarii măiestriră hore nalte și urări adînci. EMINESCU, N. 29.

A MĂIESTRÍ ~ésc tranz. A face cu îndemânare și pricepere de maiestru; a meșteri; a meșteșugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru

MĂIESTRI vb. (Mold.) A unelti. Cu mînie și cu otravă dzicea: scăpatu-mi-ai, ce de acum înainte n-oi părăsi, asupra ta ș-a mănăstirii tale în tot chipul măiestrind. DOSOFTEI, VS. Etimologie: măiestru + suf. -i. Vezi și măiestreț, măiestrie.

măestrì v. a executa cu măestrie: lăutarii măestresc hore înalte EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măiestrí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 să măiestreáscă

măiestrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măiestreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂIESTRÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

măiestri vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂIESTRÍ vb. IV. 1. Intranz. (Învechit, rar) A face intrigi, a unelti. Cu mînie și cu otravă dzicea: scâpatu-mi-ai, ce de acum înainte n-oi părăsi, asupra ta ș-a mănăstirii tale în tot chipul măestrind. DOSOFTEI, V. S. octombrie 47r/34. ◊ T r a n z. (Complementul indică intriga în discuție) Multe asupra mea măestriră, ce toate de zavistie le feaceră. id. ib. ianuarie 40r/20. 2. Refl. (Învechit, rar) A deveni înțelept, iscusit. Și să înmulți învățătura lui So[lo]mon foarte. . . și să măestri mai mult decît toți oamenii. BIBLIA (1 688), 2451/57. 3. T r a n z. (Astăzi mai ales livresc) A lucra cu măiestrie (4), a executa cu artă. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PONTBRIANT, D. Lăutarii măiestriră hore nalte și urări adînci. EMINESCU, N. 29. Obiecte de artă, adică. . . toate sculpturile sau săpăturile măiestrite în piatră, lemn, metaluri și altele. ODOBESCU, S. II, 94, cf. 234. Boticelli întristatul, Mult vestitul florentin. . . Măiestrit-a fin minunea Idealului apus. PETICĂ, O. 36. ◊ Intranz. (în context figurat) Pe șantierul ăsta, de scînduri și lumini, Cu tîrnăcopul vorbei și flacăra privirii, Să măiestrim la jocul durerii și-al iubirii. DEȘLIU, G. 21. 4. Tianz. (Rar) A inventa ; a descoperi, a născoci. Cf. GHEȚIE, R. M., BARCIANU. – Prez. ind.: măiestresc. – V. măiestru.

Intrare: măiestrire
măiestrire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măiestrire
  • măiestrirea
plural
  • măiestriri
  • măiestririle
genitiv-dativ singular
  • măiestriri
  • măiestririi
plural
  • măiestriri
  • măiestririlor
vocativ singular
plural
Intrare: măiestri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măiestri
  • măiestrire
  • măiestrit
  • măiestritu‑
  • măiestrind
  • măiestrindu‑
singular plural
  • măiestrește
  • măiestriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măiestresc
(să)
  • măiestresc
  • măiestream
  • măiestrii
  • măiestrisem
a II-a (tu)
  • măiestrești
(să)
  • măiestrești
  • măiestreai
  • măiestriși
  • măiestriseși
a III-a (el, ea)
  • măiestrește
(să)
  • măiestrească
  • măiestrea
  • măiestri
  • măiestrise
plural I (noi)
  • măiestrim
(să)
  • măiestrim
  • măiestream
  • măiestrirăm
  • măiestriserăm
  • măiestrisem
a II-a (voi)
  • măiestriți
(să)
  • măiestriți
  • măiestreați
  • măiestrirăți
  • măiestriserăți
  • măiestriseți
a III-a (ei, ele)
  • măiestresc
(să)
  • măiestrească
  • măiestreau
  • măiestri
  • măiestriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măiestri

etimologie:

  • măiestru
    surse: DEX '98 DEX '09