4 definiții pentru măiestrire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂIESTRI, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din măiestru.

A MĂIESTRI ~esc tranz. A face cu îndemânare și pricepere de maiestru; a meșteri; a meșteșugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măiestri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestresc, imperf. 3 sg. măiestrea; conj. prez. 3 sg. și pl. măiestrească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂIESTRI vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

Intrare: măiestrire
măiestrire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măiestrire
  • măiestrirea
plural
  • măiestriri
  • măiestririle
genitiv-dativ singular
  • măiestriri
  • măiestririi
plural
  • măiestriri
  • măiestririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măiestri, măiestrescverb

  • 1. rar A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lăutarii măiestriră hore nalte și urări adînci. EMINESCU, N. 29. DLRLC
etimologie:
  • măiestru DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.