2 intrări

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂGULÍ, măgulesc, vb. IV. 1. Tranz. A satisface amorul-propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguși. 2. Refl. (Înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din sl. maguliti sen.

măguli [At: VARLAAM – IOASAF, 117r/23 / V: (înv) a~ / Pzi: ~lesc / E: slv магоулити] 1 vt (Înv) A alinta. 2 vt A satisface pe cineva în mândria, în orgoliul său Si: a flata, a linguși. 3-4 vtr A (se) amăgi.

MĂGULÍ, măgulesc, vb. IV. 1. Tranz. A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguși. 2. Refl. (Înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din sl. magulitsen.

MĂGULÍ, măgulesc, vb. IV. 1. Tranz. A face plăcere cuiva prin vorbe sau fapte, a satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva; a linguși, a adula, a flata. Știi tu cine te judecă și cine te măgulește? ARGHEZI, P. T. 77. Atențiunea dumitale m-a măgulit foarte. CARAGIALE, O. VII 501. Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dînsul. EMINESCU, O. I 134. 2. Refl. (Învechit) A se amăgi, a se împăca. Să stai cu turcii fără a te măguli însă că vei dobîndi ceva. GHICA, A. 598. Nu te mai măguli cu o nădejde ce niciodată nu se poate împlini. NEGRUZZI, S. I 25.

A MĂGULÍ ~ésc tranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința cuiva); a flata; a linguși; a adula. /<sl. maguliti sen

A SE MĂGULÍ mă ~ésc intranz. înv. A trăi cu speranțe; a-și face iluzii. /<sl. maguliti sen

măgulì v. a linguși, gâdilând amorul propriu. [Slav. MAGULITI].

MẮGULĂ s. f. v. măgură.

MẮGURĂ, măguri, s. f. Deal mare izolat (tăiat de ape); p. ext. munte. ♦ Movilă. ♦ Pădure (situată pe un loc înalt). [Var.: (reg.) mắgulă s. f.] – Cf. alb. magulë.

MẮGURĂ, măguri, s. f. Deal mare izolat (tăiat de ape); p. ext. munte. ♦ Movilă. ♦ Pădure (situată pe un loc înalt). [Var.: (reg.) mắgulă s. f.] – Cf. alb. magulë.

măgură sf [At: CORESI, EV. 75 / V: (reg) ~ulă / A și: (Trs) măgu / Pl: ~ri / E: cf alb magullë] 1 Munte mai mic sau deal înalt, izolat în șes, având culmea ușor ondulată și de obicei împădurit. 2 Deal nu prea înalt și rotund. 3 Ridicătură mai mică decât dealul Si: colină. 4 Vârf de munte sau de deal bine împădurit. 5 Loc înalt pe care se poate cultiva vie. 6 Pădure situată pe un loc înalt. 7 Movilă. 8 Movilă de 3-5 m ridicată de oameni în preajma fântânilor, a drumurilor. 9 Tumul funerar. 10 (Reg; șîs ~ împietrată, ~ cu piatră) Semn de hotar între două proprietăți. 11 (Reg) Negură.

MẮGURĂ, măguri, s. f. Deal, p. ext. munte mic, izolat; movilă. Amurgul palid a-nceput să scadă... Se ivesc departe măguri de hotar. TOPÎRCEANU, B. 13. Pale de umbră se lățesc pe măguri, VLAHUȚĂ, O. A. 418. Peste vîrful munților, Prin ceața măgurilor. CREANGĂ, P. 220. – Pl. și: (învechit) măgure (ODOBESCU, S. II 141). – Variantă: mắgulă, măgule (ODOBESCU, S. II 141), s. f.

MẮGURĂ ~i f. 1) Deal mare și izolat (de obicei împădurit). 2) Ridicătură de pământ din regiunile de câmpie sau de podișuri, mai mică decât dealul; movilă. /cf. alb. magullë

măgură f. 1. înălțătură de pământ: (3-5 m.), în preajma ruinilor sau a drumurilor vechi, mai adesea morminte sau tumuli funerari; 2. colină. [Albanez MÀGULĂ].

Măgură f. pisc al Carpaților de 17Z2 metri.

măgulésc v. tr. (vsl. maguliti sen, a linguși, d. mgr. *magulizo, d. mágulon, obraz; sîrb. -iti se. V. măgură). Fac să se bucure pin laude meritate orĭ pin lingușirĭ: comandantu îĭ măguli pe ostașĭ c’o vorbă bună, vulpea îl măguli pe corb pin lingușirĭ.

mắgură f., pl. ĭ (gep. *mögila, de unde vine și rom. maglă, mîglă și movilă, ca mătură, vsl. metla; vsued. môghe, sued. dial. moge, norv. muge, morman, alsacian mögel, codru de pîne. D. rom. vine alb. mágulĭă, deal, de unde și ngr. magúla și mogúla, movilă, mágulon, obraz [ca fr. mamelon, țîță și deal rătund], rut. pol. ceh. Magúra, numele unuĭ munte. V. măgulesc). Muncel izolat. Ilf. Dîmb.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măgulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măgulésc, imperf. 3 sg. măguleá; conj. prez. 3 să măguleáscă

măgulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măgulésc, imperf. 3 sg. măguleá; conj. prez. 3 sg. și pl. măguleáscă

mắgură s. f., g.-d. art. mắgurii; pl. mắguri

arată toate definițiile

Intrare: măguli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măguli
  • măgulire
  • măgulit
  • măgulitu‑
  • măgulind
  • măgulindu‑
singular plural
  • măgulește
  • măguliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măgulesc
(să)
  • măgulesc
  • măguleam
  • măgulii
  • măgulisem
a II-a (tu)
  • măgulești
(să)
  • măgulești
  • măguleai
  • măguliși
  • măguliseși
a III-a (el, ea)
  • măgulește
(să)
  • măgulească
  • măgulea
  • măguli
  • măgulise
plural I (noi)
  • măgulim
(să)
  • măgulim
  • măguleam
  • măgulirăm
  • măguliserăm
  • măgulisem
a II-a (voi)
  • măguliți
(să)
  • măguliți
  • măguleați
  • măgulirăți
  • măguliserăți
  • măguliseți
a III-a (ei, ele)
  • măgulesc
(să)
  • măgulească
  • măguleau
  • măguli
  • măguliseră
Intrare: măgură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgură
  • măgura
plural
  • măguri
  • măgurile
genitiv-dativ singular
  • măguri
  • măgurii
plural
  • măguri
  • măgurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgulă
  • măgula
plural
  • măguli
  • măgulile
genitiv-dativ singular
  • măguli
  • măgulii
plural
  • măguli
  • măgulilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măguli

  • 1. tranzitiv A satisface amorul-propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte.
    exemple
    • Știi tu cine te judecă și cine te măgulește? ARGHEZI, P. T. 77.
      surse: DLRLC
    • Atențiunea dumitale m-a măgulit foarte. CARAGIALE, O. VII 501.
      surse: DLRLC
    • Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dînsul. EMINESCU, O. I 134.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv învechit A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amăgi împăca încânta attach_file 2 exemple
    exemple
    • Să stai cu turcii fără a te măguli însă că vei dobîndi ceva. GHICA, A. 598.
      surse: DLRLC
    • Nu te mai măguli cu o nădejde ce niciodată nu se poate împlini. NEGRUZZI, S. I 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

măgură măgulă

  • 1. Deal mare izolat (tăiat de ape).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deal diminutive: măgurică attach_file 3 exemple
    exemple
    • Amurgul palid a-nceput să scadă... Se ivesc departe măguri de hotar. TOPÎRCEANU, B. 13.
      surse: DLRLC
    • Pale de umbră se lățesc pe măguri. VLAHUȚĂ, O. A. 418.
      surse: DLRLC
    • Peste vîrful munților, Prin ceața măgurilor. CREANGĂ, P. 220.
      surse: DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: măgure, măgule.
    surse: DLRLC

etimologie: