6 definiții pentru măgan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măgan s [At: BĂNUȚ, T. P. 162 / V: mangan / E: mg magăn] 1 (Reg; îlav) De ~ sau de (ori din) (bun) ~ul meu (sau tău, Iui etc.) De la sine, din proprie inițiativă Si: singur. 2 (Reg; îal) După dorință, după plac. 3 (Reg; îal) Pe din afară. 4 (Îla) De ~ sau de ~ul meu (sau Iui etc.) Liber să facă ce vrea.

MĂGÁN adv. (Regional, numai în expr.) De măgan = de la sine, din proprie voință, nesilit de nimeni. Scrisorică de pe ban, Nu m-ai urît de măgan. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254.

MĂGÁN adv. (Reg.; în expr.) De măgan = de la sine, din proprie voință. – Magh. magán.

măgán adv. (ung. mogán, singur). Trans. De măgan, din propriu tăŭ îndemn, de bună voĭe. – În Mold. (Suc.) magan: de maganu luĭ (Șez. 30, 168). V. proeresis.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măgán, s.n. – (reg.) În expr. de măganul lui = „se zice despre un fecior neînsurat; până e slobod, liber, nelegat de nimeni” (Bârlea, 1924): „Bine-i și feciorului / Până-i de măganu’ lui” (Bârlea, 1924, II: 208). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „nărav” (DRT). – Din magh. magan „particular, privat” (Scriban, DLRM, MDA).

măgán, s.n. – În expr. de măganul lui = „se zice despre un fecior neînsurat; până e slobod, liber, nelegat de nimeni” (Bârlea 1924): „Bine-i și feciorului / Până-i de măganu lui” (Bârlea 1924 II: 208). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „nărav” (DRT). – Probabil din magh. magan „particular, privat” (referitor la libertatea conferită de statulul de holtei).

Intrare: măgan
măgan adverb
adverb (I8)
  • măgan

măgan

  • 1. regional expresie De măgan = de la sine, din proprie voință, nesilit de nimeni.
    exemple
    • Scrisorică de pe ban, Nu m-ai urît de măgan. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254.
      surse: DLRLC

etimologie: