măgan, s.n. – În expr. de măganul lui = „se zice despre un fecior neînsurat; până e slobod, liber, nelegat de nimeni” (Bârlea 1924): „Bine-i și feciorului / Până-i de măganu lui” (Bârlea 1924 II: 208). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „nărav” (DRT). – Probabil din magh. magan „particular, privat” (referitor la libertatea conferită de statulul de holtei).