15 definiții pentru măgăriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MẮGĂRIȚĂ, măgărițe, s. f. 1. Femela măgarului (1); măgăreață. 2. Fig. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. [Acc. și: măgăríță] – Măgar + suf. -iță.

măgăriță sf [At: LB / V: ~gar~ / A și: măgăriță / Pl: ~țe / E: măgar + -iță cf bg магарица] 1 Femelă a măgarului (1) Si: (îrg) măgăreață (1), (înv) asină. 2 (Reg; îs) ~ de catâr Femelă a catârului. 3 (Reg) Cruce de dinapoi a căruței Si: scara căruței. 4 Floare care se face la capătul stâlpilor la unele case țărănești.

MĂGĂRÍȚĂ, măgărițe, s. f. 1. Femela măgarului (1); măgăreață. 2. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. [Acc. și mắgăriță] – Măgar + suf. -iță.

MĂGĂRÍȚĂ, măgărițe, s. f. Femela măgarului. – Accentuat și: mắgăriță.

MĂGĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femelă a măgarului. 2) fig. depr. Femeie proastă, încăpățânată sau obraznică. [G.-D. măgăriței] /măgar + suf. ~iță

măgăriță f. 1. femeiușcă măgarului; 2. crucea dinapoi a carului; 3. căciula stâlpilor la o casă țărănească.

măgăríță (est) și mắgăriță (vest) f., pl. e (tot așa, bg. magaríca și sîrb. màgarica). Femela măgaruluĭ. – În Munt. vest măgăreață, pl. ețe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mắgăriță/măgăríță s. f., g.-d. art. mắgăriței/măgăríței; pl. mắgărițe/măgăríțe

măgăríță/măgăriță s. f., g.-d. art. măgăríței/măgăriței; pl. măgăríțe/măgărițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂGĂRÍȚĂ s. v. ceatlău, cruce.

MĂGĂRÍȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) măgăreață, (înv.) asină. (~ este femela măgarului.)

măgăriță s. v. CEATLĂU. CRUCE.[1]

  1. Accentuat și măgăriță. LauraGellner

MĂGĂRIȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) măgăreață, (înv.) asină. (~ este femela măgarului.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

măgăriță, măgărițe s. f. (peior.) fată sau femeie proastă, încăpățânată sau obraznică

Intrare: măgăriță
  • pronunție: măgăriță, măgăriță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgăriță
  • măgărița
plural
  • măgărițe
  • măgărițele
genitiv-dativ singular
  • măgărițe
  • măgăriței
plural
  • măgărițe
  • măgărițelor
vocativ singular
  • măgăriță
  • măgărițo
plural
  • măgărițelor

măgăriță

  • 1. Femela măgarului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asină măgăreață
  • 2. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Măgar + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09