3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂDULÁR, (1) mădulare, s. n., (2) mădulari, s. m. 1. S. n. (Pop.; mai ales la pl.) Fiecare dintre membrele unei ființe; p. gener. fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. 2. S. m. (Înv.) Membru al unei societăți, al unei asociații etc.; element al unui grup. – Lat. medullaris.

MĂDULÁR, (1) mădulare, s. n., (2) mădulari, s. m. 1. S. n. (Pop.; mai ales la pl.) Fiecare dintre membrele unei ființe; p. gener. fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. 2. S. m. (Înv.) Membru al unei societăți, al unei asociații etc.; element al unui grup. – Lat. medullaris.

mădular sn [At: COD. VOR. 128/3 / V: (îvr) ~e sf (reg) med~ sn, ~urări ssp, madala sf / Pl: ~e, (îvp) ~lări, (7) ~i / E: ml medullaris] 1 (Îvp; mpl) Fiecare dintre membrele unei ființe. 2 (Pgn) Fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. 3 (Înv; îe) A-i împrăștia (cuiva) trupul ~lări A rupe pe cineva în bucăți. 4 (Prc) Organ genital bărbătesc. 5 (Prc; reg; lpl) Ganglioni de la gât. 6 (Înv; lpl) Oseminte. 7 (Înv) Membru al unei societăți, al unei organizații, al unui grup etc. 8 Element al unei organizații, al unui grup. 9 (Înv) Funcționar, slujbaș al unei instituții. 10 (Reg) Parte a căruței. 11 (Reg, lpl) Cuie de lemn care leagă dricul cu osiile și inima căruței sau care țin în cerc obezile roții. 12 (Ban; lpl) Icuri cu care se strâng doagele. 13 (Reg) Sfredel de dimensiuni mari Vz butelnic, șpițelnic.

MĂDULÁR, (1) mădulare și mădulări, s. n., (2) mădulari, s. m. 1. Parte, membru al corpului. O dureau toate mădulările, n-avea putere să miște un deget. SADOVEANU, P. M. 243. Florea Cazacu porni să-și mai dezmorțească mădularele. SANDU-ALDEA, U. P. 139. Șidea pe un jilț în balcon, încălzindu-și slăbitele mădulări la razele soarelui. NEGRUZZI, S. I 293. 2. (Învechit) Membru al unei societăți, al unei organizații etc. Academia, care admirase superioritatea și întinderea talentelor prințului Cantemir în cursul învățăturilor sale, îl alese curînd de mădular al său. NEGRUZZI, S. II 144. Am avut norocire a face cunoștință cu mai mulți învățați însemnați, mădulări a Academiei. KOGĂLNICEANU, S. 196.

MĂDULÁR ~e n. mai ales la pl. pop. Parte articulată a corpului uman sau a unor animale, care servește la deplasare sau la simțire; membru. /<lat. medullaris

mădular m. 1. membru al corpului sau al unei corporațiuni: mădulari ai sfatului domnesc BĂLC.; 2. partea carului, d’asupra osiei dinainte. [Lat. MEDULLARIS, ce se află în măduvă].

mădulár n., pl. e (lat. medullaris, medular; os medullare, os cu măduvă). Rar azĭ. Membru: mădularele trupuluĭ, (fig.) ale uneĭ societățĭ. – În est pl. și -ărĭ, ca buzunărĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mădular1 (membru; organ) (pop.) s. n., pl. mădulare

mădular2 (persoană) (înv.) s. m., pl. mădulari

mădular1 (persoană) (înv.) s. m., pl. mădulari

mădular2 (membru/organ al unei ființe) (pop.) s. n., pl. mădulare

mădulár (persoană) s. m., pl. mădulári

mădulár (anat.) s. n., pl. măduláre

mădulár „membru (al corpului)” s. n., pl. măduláre (mădulắri)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂDULÁR s. v. funcționar, membru, penis, slujbaș.

MĂDULAR s. (ANAT.) membru, (fam.) ciolan. (~ al corpului).

mădular s. v. FUNCȚIONAR. MEMBRU. PENIS. SLUJBAȘ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mădulár (măduláre), s. n.1. Parte a corpului, organ, la ființe. – 2. (Înv.) Organ genital. – 3. Membru, asociat. – 4. Burghiu, sfredel. – 5. (Banat) Par. – Mr. mădular. Lat. medŭllaris (Pușcariu 1014; Candrea-Dens., 1115; Tiktin; cf. REW 5463), poate prin intermediul unui lat. *medŭllarium (Densusianu, GS, II, 315), chiar dacă această ipoteză nu ar fi necesară. Sensul 3 este calchiat după fr. membre. Sensul de „membru” exista deja în lat. med., cf. Tiktin. – Der. mădulări, vb. (a dezmembra), rar, în Bucov.; înmădulare, s. f. (reuniune, uniune).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂDULAR subst. 1. -u, Ion zis și Măduraru (AO XVI 367). 2. Mădularea, S. (BCI VIII 35).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂDULÁR s. n. 1. (Învechit și popular, mai ales la pl.) Fiecare dintre membrele unei ființe ; p. g ener. fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. Au nu-s de acicea di în dulceațele voastre cele ce voinicescu întru mădularele voastre? COD. VOR. 128/3, cf. 124/8. Așa limba, despuindu-se întru mădularele noastre spurcă tot trupul. CORESI, ap. GCR I, *10/1. Întăreaște mădularele trupului mieu (cca 1 633). GCR I, 81/4. Să-i vearse plumb topit în gură, să-i pogoară pre grumadzi la inimă, pentru că pre aceastea mădulare au ieșit de la inima ei toate îndemnăturile featei. PRAV. 172. Limba mic mădulariu și cu mari să făleaște. N. TEST. (1648), 178r/19. Toate mădulările trupului goale să tăvălesc (a. 1 669). GCR I, 184/26. Tocmi bucățealele toate careaș la loc și la-ncheietură, toate mădulările. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 117r/12, cf. 119r/27. Mîinile și picioarele și alte mădulări ale noastre care au făcut păcate. CHEIA ÎN. 13v/14, cf. 29r/15, 76r/32. Clătescu-mă cu toate mădulările pentru că știu că nevinovat nu mă vei lăsa. BIBLIA (1 688), 3671/39. Bătîndu-i toate mădulările. MINEIUL (1 776), 40r2/19. O parte de mădulările mele să văd și o parte sînt acoperite (a. 1779). GCR II, 119/13. Otrava. . . au străbătut pînă la mădulările ceale mai primejduitoare. AETHIOPICA, 40r/10, cf. 79v/13. Nu se văd printre dînșii paralitici, orbi, șchiopi, nici străcați la vreun mădulariu. IST. AM. 80r/16. Așea se întîmplă la bieții bolnavi carii sînt în stratul morții, nice pot vorbi, nice gîndi, fără numai de necazul ce simt întru mădulările sale. MAIOR, P. 11/28. Răceala biruise toate mădulările mele. KOTZEBUE, U. 20v/4. Trupul nostru au priimit. . . unele mădulări îndoite. CALENDARIU (1 814), 102/18. Mi-au mai rămas puțin sînge în mădulările meale. BELDIMAN, N. P. I, 105/7, cf. 17/1, 185/2. Au dăruit firea pre albini cu așa plasă de unealte și mădulări, cu care dînsăle nu numai drept, bine, curat și frumos, ci și preste fire iute, datorințele sale pot să plinească. TOMICI, C. A. 23/2. Ale sale mădulare-și vede în bucăți sărind. HELIADE, O. I, 101, cf. 103. Împotriva cîrceilor la mîini și la picioare este foarte de folos ca să se frece acest mădulari cu flanelă sau cu altceva de lînă cu oțet tare de camfor. cr (1 831), 1421/30. Încălzindu-și slăbitele mădulări la razele soarelui. NEGRUZZI, S. I, 293. Își desțepeni mădularele întinzînd brațele în laturi și bătînd în pămînt cu picioarele amorțite. SADOVEANU, O. I, 490. Focul arde vioi în sobă, o căldură leneșă îți umple toate mădularele. id. ib. VII, 334, cf. 65, 164, IX, 419, X, 7, id. M. C. 102, id. F. J. 466, id. P. M. 243. Se dau în lături să nu se mai aleagă și cu mădularele retezate. PAS, Z. II, 205, cf. IV, 86. Îi trecuse prin mădulare un fluid leneș, plăcut, de voluptate. VORNIC, P. 160. M-a luat așa, o căldură plăcută prin toate mădularele. V. ROM. ianuarie 1 954, 79, cf. ALR II/I MN 82, 2222/172, 250, 279, 514, 682. ◊ F i g. [Orașul] ce zace la picioarele tale beat de vuiet, Culcat pe costișa lui, ca să-și odihnească mădulările cele de granit. NEGRUZZI, S. I, 270. Traian Buciu parcă turna din clocotul vieții sale nestăvilite sînge aprins în mădularele motorului. MIHALE, O. 170. ◊ E x p r. (Învechit) A-i împrăștia (cuiva) trupul mădulări = a-l rupe (pe cineva) în bucăți. Auzînd pre-mpăratul lăudîndu-să că-i va împrăștia trupul mădulări. DOSOFTEI, V. S. octombrie 73v/29. ♦ P. r e s t r. Organ genital bărbătesc. Pruncul acela carele nu-i va fi tăiată pelița mădulariului, acela va peri din oamenii săi. VARLAAM, C. 404. I-au legat cu o ață mădularul și i-au cusut și șăzutul. AMIRAS, LET. III,133/4. Teodor Pusnicul și-a scos mădularele. STĂNOIU, I. 176. ♦ P. r e s t r. (Regional, la pl.) Ganglionii de la gît (Petreștii de Jos-Turda). ALR II/I MN 82, 2222/250. ♦ (Învechit, la pl.) Oseminte. Vădzu pre părinții săi așa căzniț, le luă de gios sf[i]ntele mădulări de le sărută. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 111r/24. Altarul de piatră pe care stau întinse Mădulare de sfinți. ALEXANDRESCU, M. 94. 2. (Învechit) Membru (al unei societăți, al unei organizații, al unui grup etc.) ; element (al unui grup). Toți sfinții lui se-ți fie frați de la un tată feciori, mădulare lui H[risto]s (a. 1619). CUV. D. BĂTR. II, 122/14. Iarăși ne împreunăm întru beseareca lui, adecă întru mădularele lui ce le iaste cap măriia sa. VARLAAM, C. 35, cf. GCR I, 115/15. țeara noastră este mâdularea crăimei Ungariei. ȘINCAI, HR. II, 111/18, cf. id. ib. III, 21/34. Să aibă divanul fără întîrziere a alege pre acele. . . două mădulări dintre boierii cii mai ispitiți. AR (1 829), 421/4. Al doile mădulariu al comitetului însemnat aice. . . este ales. dumnealui boieriul Constantin Cantacuzino Pașcanu. ib. 421/35. La fieștecare cinci ani mădularele senaturilor să primenesc. CR (1829), 1521/31, cf. ib. (1 833), 251/30. Ca un mădular al soțietății, fii cetățean vrednic. MARCOVICI, C. 88/19, cf. id. D. 5/4, 131/25. Duhurile cele mai înalte, mădulari a Academiei, ar fi crezul. KOGĂLNICEANU, în PR. DRAM. 432, cf. id. S. 196. Vrea să-l facă mădulariu de sfat. BĂRAC, T. 25/4. Capelele oștirilor erau din drept mădulari ai svatului domnesc. BĂLCESCU, M. V. 597. Academia . . . îl alese curînd de mădular al seu. NEGRUZZI, S. II, 144. Îi mulțămi isprava făcută de la 1 813 de Asachi „patriotul nostru, mădular Academiei din Roma”. IORGA, L. II, 519. Fost mădular fruntaș al Adunării Obștești. CAMIL PETRESCU, O. II, 388, cf. 497. ♦ Funcționar, slujbaș al unei instituții. Cf. PRAV. 71. Voi încă sînteți mădulările crăimei acesteia. . . și acum încă slujiți cu mare credință. ȘINCAI, HR. II, 85/9. Carii din mădulari nu să vor supune la această poruncă. . . li să amerințează pedeapsă.GT (1 838), 281/29. Departamentul credinței la care fu mădular. ALEXANDRESCU, M. 210. Ești un mădular al poliției? ALECSANDRI, T. III, 1096. 3. (Regional) Parte a căruței (DDRF, H II 50, 62, 101, 118, 221, X 500, XI 283, 312); (la pl.) cuiele (de lemn) care leagă dricul cu osiile și inima căruței sau care țin în cerc obezile roții (CDDE, LIUBA-IANA, M. 106, H II 132, IV 254, XI 395). ♦ (Ban., la pl.) Icuri cu care se strîng doagele. Cf. LIUBA-IANA, M. 128. 4. (Regional) Sfredel de dimensiuni mari. V. b u t e l n i c, ș p i ț e l n i c. Mădularul dă găuri pînă la 2 cm diametru. PAMFILE, I. C. 124. – Pl.: mădulare și (învechit și popular) mădulări, (2) mădulari. - – Și: (învechit, rar) măduláre s. f. ; (regional) medular (LIUBA-IANA, m. 128) s. n. ; mădurări (GEORGESCU-TISTU, B. 62) subst. pl. ; madaláră s. f. – Lat. medullaris.

Intrare: Mădular
Mădular nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mădular
Intrare: mădular (membru, organ)
mădular1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mădular
  • mădularul
  • mădularu‑
plural
  • mădulare
  • mădularele
genitiv-dativ singular
  • mădular
  • mădularului
plural
  • mădulare
  • mădularelor
vocativ singular
plural
mădular3 (pl. -ări) substantiv neutru
substantiv neutru (N28)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mădular
  • mădularul
  • mădularu‑
plural
  • mădulări
  • mădulările
genitiv-dativ singular
  • mădular
  • mădularului
plural
  • mădulări
  • mădulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mădular (persoană)
mădular2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mădular
  • mădularul
  • mădularu‑
plural
  • mădulari
  • mădularii
genitiv-dativ singular
  • mădular
  • mădularului
plural
  • mădulari
  • mădularilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mădular, mădularesubstantiv neutru

  • 1. popular mai ales la plural Fiecare dintre membrele unei ființe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O dureau toate mădulările, n-avea putere să miște un deget. SADOVEANU, P. M. 243. DLRLC
    • format_quote Florea Cazacu porni să-și mai dezmorțească mădularele. SANDU-ALDEA, U. P. 139. DLRLC
    • format_quote Șidea pe un jilț în balcon, încălzindu-și slăbitele mădulări la razele soarelui. NEGRUZZI, S. I 293. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. DEX '09 DLRLC
etimologie:

mădular, mădularisubstantiv masculin

  • 1. învechit Membru al unei societăți, al unei asociații etc.; element al unui grup. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Academia, care admirase superioritatea și întinderea talentelor prințului Cantemir în cursul învățăturilor sale, îl alese curînd de mădular al său. NEGRUZZI, S. II 144. DLRLC
    • format_quote Am avut norocire a face cunoștință cu mai mulți învățați însemnați, mădulări a Academiei. KOGĂLNICEANU, S. 196. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.