măcelăra v vz măcelări

măcelăresc, ~ească a [At: MAG. IST. IV, 151/24 / Pl: ~ești / E: măcelar + -esc] 1 Care aparține măcelarului (1). 2 Referitor la măcelar (1). 3 (Îs) Ghiveci ~ Ghiveci gătit cu carne.

măcelări [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 199^r/20 / V: (reg) măcil~, măciul~, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: măcelar] 1 vt (Rar) A tăia vite pentru consum. 2 vi A practica meseria de măcelar (1). 3 vt (Îrg) A tăia în bucăți Si: a ciopârți, a sfârteca. 4 vt A masacra (1). 5 (Pgn) A ucide.

măcelărie sf [At: ȚICHINDEAL, F. 197/3 / V: (reg) măcil~ / Pl: ~ii / E: măcelar + -ie] 1 (Îrg) Loc unde se tăiau vitele destinate consumului Si: abator; (înv) scaun, (reg) belitoare, tăietorie. 2 Prăvălie pentru desfacerea cărnii destinate consumului Si: (îrg) meserniță (1), căsăpie, (Trs) cărnărie, fleșcărie Vz hală. 3 Ocupație a măcelarului (1) Si: (rar) măcelărit¹ (2). 4 (Înv) Măcel (1).

măcilări v vz măcelări

măcilărie sf vz măcelărie

măciulări v vz măcelări

MĂCELĂRI, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în mod sîngeros și în masă; a masacra. Fără să țină samă de cuvîntul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o... a măcelărit-o. CAMILAR, N. I 185. Vestitul paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, O. II 22. Noaptea măcelărește Cu cincizeci de măcelari, Tot agale și turci mari. TEODORESCU, P. P. 538. Refl. pas. La 1615, la Tăutești, se măcelăriră mișelește dărăbanii de către poloni. BĂLCESCU, O. I 123. 2. (Rar) A tăia vite pentru consum.

MĂCELĂRIE, măcelării, s. f. 1. Prăvălie în care se vinde carne. Dimineața de mult, cînd se deschid măcelăriile, se tîra și el afară și, șontîc-șontîc, venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. GALACTION, O. I 311. Măcelăriile curate, cu cărnuri frumos tăiate și puse în vederea trecătorilor. SLAVICI, O. II 167. 2. (Rar) Măcel, masacru, măcelărire. Privea măcelăria ce începuse. NEGRUZZI, S. I 152.

A MĂCELĂRI ~esc tranz. 1) (persoane) A omorî în mod barbar și în masă; a căsăpi; a masacra. 2) (animale) A tăia (la abator) pentru consum. /Din măcelar

MĂCELĂRIE ~i f. 1) înv. Întreprindere unde se tăiau animalele pentru consum; abator. 2) Magazin de carne. 3) Îndeletnicire de măcelar. /măcelar + suf. ~ie

măcelărì v. a ucide ca un măcelar, a ucide în mare număr.

măcelărie f. 1. locul unde se taie și se vinde carne de vite; 2. fig. omor în massă.

2) măcelărésc v. tr. (d. măcelar). Căsăpesc, ucid cu mare vărsare de sînge: dușmaniĭ aŭ fost măcelărițĭ în luptă.

măcelăríe f. (d. măcelar; it. macelleria). Prăvălia saŭ meseria măcelaruluĭ. Fig. Măcel, căsăpie: măcelăria din lupta de la Valea Albă.

măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelăresc, 3 sg. măcelărește, imperf. 1 măcelăream; conj. prez. 1 sg. să măcelăresc, 3 să măcelărească

măcelărie s. f., art. măcelăria, g.-d. art. măcelăriei; pl. măcelării, art. măcelăriile (desp. -ri-i-)

măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelăresc, imperf. 3 sg. măcelărea; conj. prez. 3 să măcelărească

măcelărie s. f., art. măcelăria, g.-d. art. măcelăriei; pl. măcelării, art. măcelăriile

măcelări vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. măcelăresc, imperf. 3 sg. măcelărea; conj. prez. 3 sg. și pl. măcelărească

măcelărie s. f., art. măcelăria, g.-d. art. măcelăriei; pl. măcelării, art. măcelăriile

MĂCELĂRI vb. v. masacra.

MĂCELĂRI vb. v. ciopârți, sfârteca, sfâșia.

MĂCELĂRIE s. v. abator, masacru, măcel.

MĂCELĂRIE s. (înv. și reg.) meserniță, (reg.) casapniță, (Mold., Bucov. și Ban.) căsăpie, (Transilv.) cărnărie, fleșcărie, (înv.) scaun. (Cumpără carne de la ~.)

măcelări vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.

MĂCELĂRI vb. a distruge, a extermina, a masacra, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ o populație.)

MĂCELĂRIE s. (înv. și reg.) meserniță, (reg.) casapniță, (Mold., Bucov. și Ban.) căsăpie, (Transilv.) cărnărie, fleșcărie, (înv.) scaun. (Cumpără carne de la ~.)

măcelărie s. v. ABATOR. MASACRU. MĂCEL.

MĂCELĂRÁ vb. I v. măcelări.

MĂCELĂRI vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A tăia vite pentru consum; i n t r a n z. a practica meseria de măcelar (1). Cf. COSTINESCU. 2. (Învechit și regional) A tăia în bucăți, a sfîrteca, a ciopîrți. Carnea i-o mășelărat, Sîngili i-o băut, Fața i-o-ngălbinit, Puterea i-o luoat. ARH. FOLK. II, 167. ◊ I n t r a n z. Am un bou: el măcelărește, el rînește (Sfredelul). GOROVEI, C. 343. 3. A ucide cu sălbăticie și în masă (oameni care nu se pot apăra), a masacra, a extermina; p. gener. a ucide. Măcilărindu-ipentru mărturia d[o]mn[u]lui H[risto]s. DOSOFTEI, V. S. DECEMBRIE 199^r/20. Paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, M. V. 22. Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, Să știe de ce mînă va fi măcelărită? ALEXANDRESCU, M. 6. Pe-aici se zvonește că Miron Iuga ar fi fost măcelărit de țărani. REBREANU, R. II, 225. Curtea convoacă pe „Cavalerii Pumnalului” anun- țîndu-i să fie gata să măcelărească pe revoluționari. CAMIL PETRESCU, T. II, 378. Domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o. . . a măcelărit-o. CAMILAR, N. I, 185, cf. 76. ◊ A b s o l. Care-i Badu cîrciumaru, De ziua cîrciumărește și noaptea măcelărește, Măcelari de turci d-ei mari, Le taie capetele și le ia haznalele? MAT. FOLK. 72. ◊ R e f l. r e c i p r. Regii împing popoarele a se măcelări unele pe altele. GHICA, ap. CADE. Și cu toate acestea ne măcelărim de atîtea luni de zile. REBREANU, NUV. 306. – Prez. ind.: măcelăresc. – Și: (regional) măcilărí, (1) măciulărí (CV 1 950, nr. 5, 32) vb. IV ; măcelărá vb. I. – V. măcelar.

MĂCELĂRIE s. f. 1. (Învechit și regional) Loc unde se tăiau vitele destinate consumului, (învechit) scaun, (regional) tăietorie, belitoare (v. a b a t o r); prăvălie pentru desfacerea cărnii destinate consumului, (învechit și regional) meserniță, căsăpie, (Transilv.) fleșcărie, cărnărie (v. h a l ă). Casapul zăbovindu-să în căsapniță (mesarniță, cărnărie, măcelărie) după lucrul său. ȚICHINDEAL, F. 197/3, cf. ZILOT, CRON. 82, LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Națl și Gubacec tăiau carne în măcélărie, iar Ladman cumpăra vitele, lucra la tăietorie și le aducea carnea tăiată. SLAVICI, O. II, 168, cf. 167, BARCIANU. Vitele. . . treceau la măcelăriile din Austria și Germania. N. A. BOGDAN, C. M. 90, cf. DS. În jurul măcelăriilor . . . aveau loc cele mai crunte bătălii. GALACTION, O. 309. S-au strîns ca cîinii la măcelărie, se spune despre oamenii care se adună în număr mare, oriunde cred că pot trage vreun folos. Cf. ZANNE, P. V, 398. 2. Ocupația măcelarului (1); (rar) măcelărit¹. Măcel[a]rie să chiam[a] negustorie (a 1713). IORGA, S. D. V, 353. 3. (Învechit) Măcelărire (2); măcel. Și văz, în Tramontana, lîngă o gîrlă, făcîndu-se măcelării de oști turcești (a. 1693). FN 17, cf. 25. Mare au fost măcelăria cazacilor. ASACHI, S. L. II, 8, cf. 27, 54. Privea măcelăria ce începuse. NEGRUZZI, S. I, 152. Această măcilărie nemaipomenită de oameni. MARIAN, T. 135. - Pl.: măcelării. – Și: (regional) măcilărie s. f. – Măcelar + suf. -ie. – Pentru sensul 3 cf. m ă c e l ă r i (3).

MĂCILĂRÍ vb. IV v. măcelări.

MĂCIULĂRÍ vb. IV v. măcelări.