7 definiții pentru măcăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s. f. Măcăit. [Pr.: -că-i-] – Măcăi + suf. -tură.

MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s. f. Măcăit. [Pr.: -că-i-] – Măcăi + suf. -tură.

măcăitu sf [At: DR. II, 131 / Pl: ~uri / E: măcăi + -tură] 1-2 Măcăit (1-2).

MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s. f. Măcăit. Rațele cele mari sălbatice... se zvîrliră spre cer cu măcăituri de spaimă. SADOVEANU, A. E. 146.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măcăitúră (-că-i-) s. f., g.-d. art. măcăitúrii; pl. măcăitúri

măcăitúră s. f. (sil. -că-i-), g.-d. art. măcăitúrii; pl. măcăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂCĂITÚRĂ s. v. măcăit.

MĂCĂITU s. măcăit, (rar) măcăială, măcăire, măcănit, măcănitură, ocăit. (~ de rațe.)

Intrare: măcăitură
măcăitură substantiv feminin
  • silabație: mă-că-i-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcăitu
  • măcăitura
plural
  • măcăituri
  • măcăiturile
genitiv-dativ singular
  • măcăituri
  • măcăiturii
plural
  • măcăituri
  • măcăiturilor
vocativ singular
plural

măcăitură

etimologie:

  • Măcăi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09