2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂRTÁN, mârtani, s. m. (Reg.) Motan, cotoi. – Et. nec.

MÂRTÁN, mârtani, s. m. (Reg.) Motan, cotoi. – Et. nec.

mârtan [At: ȚICHINDEAL, F. 127/16 / V: măr~ / Pl: (1-3) ~i, (4) ~e / E: cf mârtac1, mârtoc] 1 sm Cotoi. (Reg) 1 sm Cotoi. 2 sm (Reg; îe) A vărsa vinul mărtanului A plânge. 3 sm (Îc) ~-de-munți Animal sălbatic nedefinit mai îndeaproape. 4 sn Piedică la car.

mârtan m. motan: atunci mi se pune pe spălat mârtanul ISP. [Compromis din mârăi și motan].

MÎRTÁN, mîrtani, s. m. (Regional) Cotoi. Și trecu multă vreme; cățelul se făcu cîne, pisicul se făcu mîrtan. RETEGANUL, P. V 5.

motán m. (dim. motoc pin schimbare de sufix). Est. Cotoĭ, masculu pisiciĭ. – În Ban. și Olt. mîrtan și -tón.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mârtán (reg.) s. m., pl. mârtáni

mârtán s. m., pl. mârtáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂRTÁN s. v. cotoi, motan, pisoi.

mîrtan s. v. COTOI. MOTAN. PISOI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÎRTAN, Drag. (AO XVI), < subst. (cotoi).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mârtan I s. m. pl. mârtani om cu apucături grosolane. II s. n. pl. mârtane (er.) penis.

Intrare: Mârtan
Mârtan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mârtan
Intrare: mârtan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârtan
  • mârtanul
  • mârtanu‑
plural
  • mârtani
  • mârtanii
genitiv-dativ singular
  • mârtan
  • mârtanului
plural
  • mârtani
  • mârtanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mârtan

etimologie: