mârtan [At: ȚICHINDEAL, F. 127/16 / V: măr~ / Pl: (1-3) ~i, (4) ~e / E: cf mârtac¹, mârtoc] 1 sm Cotoi. (Reg) 1 sm Cotoi. 2 sm (Reg; îe) A vărsa vinul mărtanului A plânge. 3 sm (Îc) ~-de-munți Animal sălbatic nedefinit mai îndeaproape. 4 sn Piedică la car.

mârtan m. motan: atunci mi se pune pe spălat mârtanul ISP. [Compromis din mârăi și motan].

mărtan sm vz mârtan

MÎRTAN, mîrtani, s. m. (Regional) Cotoi. Și trecu multă vreme; cățelul se făcu cîne, pisicul se făcu mîrtan. RETEGANUL, P. V 5.

mîrtán și -ón, V. motan.

motán m. (dim. motoc pin schimbare de sufix). Est. Cotoĭ, masculu pisiciĭ. – În Ban. și Olt. mîrtan și -tón.

mârtan (reg.) s. m., pl. mârtani

mârtan (reg.) s. m., pl. mârtani

mârtan s. m., pl. mârtani

MÎRTAN, Drag. (AO XVI), < subst. (cotoi).

mârtan I s. m. pl. mârtani om cu apucături grosolane. II s. n. pl. mârtane (er.) penis.

MÂRTAN s. v. cotoi, motan, pisoi.

mîrtan s. v. COTOI. MOTAN. PISOI.

MĂRTÁN s. m. v. mîrtan.

MÎRTÁN s. m., s. n. (Regional) 1. S. m. Pisoi, cotoi. Un mărtan au venit într-o casă bătrînă. ȚICHINDEAL, F. 127/16. Au văzut mai întîi în viața lor mârtanul, motocul sau pisicul, deci au întrebat pre muma sa, ce fâliu iaste acesta ? id. ib. 147/12, cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 190, LM. Atunci mi se pune pe spălat mîrtanul. ISPIRESCU, ap. ȘĂINEANU, D. U., cf. DDRF, JAHRESBER. III, 321, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CONV. LIT. XLIV, 844, GR. S. V, 121. Pisica se numește „mîță”, iar bărbătușul „mîrtan”. PRIBEAGUL, P. R. 72, cf. H IV 176, V 103, 129, IX 18, XVI 30, 43, XVII 440, XVIII 4, 25, 261, 295. Omorî pre toți trei mîrtanii îndrăgostiți ce se ascunseră acolo. CĂTANĂ, P. B. II, 96. Moșneagul ședea pe prispă cu capul între mîni, mîrtanul torcînd să freca de umărul moșneagului. RETEGANUL, P. V, 5, cf. 6. De la șease pîn'la șeapte S-a băgat pisica-n lapte, Și mărtanu jumătate. ȘEZ. IX, 91, cf. VII, 118, CHEST. I 489/1, ALR I 1 134, 1 135, ALR SN III h 658. *E x p r. (Regional) A vărsa vinul mărtanului = a plînge. Cf. ZANNE, P. IV, 189. ◊ C o m p u s: mîrtan-de-munți = numele unui animal sălbatic nedefinit mai îndeaproape. Pe un stean de piatră mare, Un mîrtan-de-munți să pusese a soare. BUDAI-DELEANU, T. V. 60. 2. S. n. Piedică la car (Boureni-Băilești). LEXIC REG. 30. - Pl.: mîrtani. - Și: mărtán s. m. – Etimologia necunoscută. Cf. m î r t a c¹, m î r t o c.