14 definiții pentru mârced


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MẤRCED, -Ă, mârcezi, -de, adj. (Reg.) 1. (Despre plante) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) Umed și putred. 2. Fig. (Despre oameni) Slab, uscățiv; bolnăvicios, sleit de puteri, vlăguit. – Lat. marcidus.

MẤRCED, -Ă, mârcezi, -de, adj. (Reg.) 1. (Despre plante) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) Umed și putred. 2. Fig. (Despre oameni) Slab, uscățiv; bolnăvicios, sleit de puteri, vlăguit. – Lat. marcidus.

mârced, ~ă [At: KLEIN, D. 6 / V: mar-, mălced, mălcez, măr~, mâlced, mâlcez, mâlcid, ~rcid, mer~ / E: ml marcidus, -a, -um] 1 (Reg) a (D. plante) Veșted. 2 a (D. lemne) Umed și putregăios. 3 a (D. persoane) Slab. 4 a (D. persoane) Stors de puteri. 5 a (D. persoane) Ramolit. 6 a Buimăcit de somn. 7 a (Reg) Neglijent. 8 a (Reg) Murdar. 9 a (D. mâncăruri și cărnuri) Care începe să se altereze. 10 s (Trs) Scarlatină. 11 s (Trs) Pojar. 12 s Vărsat de vânt. 13 s Boală a iepelor, a vitelor sau a oilor, nedefinită mai îndeaproape. 14 s (Ape; reg) Materie galbenă, cleiosă și amară care se găsește printre celulele fagurilor de miere.

mârced a 1. veșted: flori mârcede; 2. putred; 3. fig. moleșit, stors de puteri. [Lat. MARCIDUS].

MÎ́RCED, -Ă, mîrcezi, -de, adj. (Regional) 1. (Despre plantele erbacee) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) îmbibat cu apă, gata să putrezească. 2. Fig. (Despre oameni) Uscățiv, sleit de puteri, slab, deșirat.

mî́rced și mî́lced, -ă adj. (cp. cu lat. márcidus, veșted, și rom. vilced și cofleșesc. V. Wld. la fraceo și Bern. la morky). Rar. Vîlced, cam ud: lemne mîlcede. Veșted. Lînced. Leneș, puturos. – Și mérced. La Del. mî́rcav (de orig. sl.). V. nemerced.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mấrced (reg.) adj. m., pl. mấrcezi; f. mấrcedă, pl. mấrcede

mârced adj. m., pl. mârcezi; f. sg. mârcedă, pl. mârcede


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂRCED adj. v. slab, slăbănog, slăbit, tras, uscățiv.

mîrced adj. v. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBIT. TRAS. USCĂȚIV.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mîrced (-dă), adj. – Veștejit, ofilit. Lat. marcidus (Pușcariu 1095; Candrea-Dens., 1129; cf. REW 5346; Rosetti, I, 160), cu fonetismul alterat datorat tratamentului expresiv, ca efect al unei false analogii cu mîlc, mîrc.Der. mîrcav, adj. (Trans., moale; epuizat), cu schimb de suf.; mîrcezi, vb. (a se veșteji); mîrcaviță (var. mîlcaviță, mălcaviță), s. f. (Banat, Olt., reumatism); mălcoz, s. n. (Trans., o anumită boală a turmei). – Cf. vîlced.

Intrare: mârced
mârced adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârced
  • mârcedul
  • mârcedu‑
  • mârcedă
  • mârceda
plural
  • mârcezi
  • mârcezii
  • mârcede
  • mârcedele
genitiv-dativ singular
  • mârced
  • mârcedului
  • mârcede
  • mârcedei
plural
  • mârcezi
  • mârcezilor
  • mârcede
  • mârcedelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mârced regional

etimologie: