8 definiții pentru mârâitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂRÂITÚRĂ, mârâituri, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tură.

MÂRÂITÚRĂ, mârâituri, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tură.

mârâitu sf [At: LM / Pl: ~ri / E: mârâi + -tură] 1-5 Mârâire (1-5). 6 (Rar) Protestare. 7 (Reg; dep) Copil plângăreț.

MÎRÎITÚRĂ, mîrîituri, s. f. Sunetele scoase de un animal care mîrîie. Auz o mîrîitură... a unui cățel lățos. CARAGIALE, la CADE.

mărăitură f. geamăt continuu al câinilor și cățeilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. mârâitúrii; pl. mârâitúri

mârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. mârâitúrii; pl. mârâitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÎRÎITU s. mîrîială, mîrîit, (reg.) hîră. (~ de cîini.)

Intrare: mârâitură
mârâitură substantiv feminin
  • silabație: mâ-râ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârâitu
  • mârâitura
plural
  • mârâituri
  • mârâiturile
genitiv-dativ singular
  • mârâituri
  • mârâiturii
plural
  • mârâituri
  • mârâiturilor
vocativ singular
plural

mârâitură

etimologie:

  • Mârâi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09