15 definiții pentru mânăștergură mănăștergură mâneștergură meneșterg


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNĂȘTÉRGURĂ, mânășterguri, s. f. (Reg.) Ștergar, prosop; șervet. – Mână + șterge + suf. -ură.

MÂNĂȘTÉRGURĂ, mânășterguri, s. f. (Reg.) Ștergar, prosop; șervet. – Mână + șterge + suf. -ură.

mânăștergură sf [At: COD. VOR. 4/25 / V: măneș~, ~neș~, ~niș~, meneșterg sn, meneșterghiră, mineș~, miniș~ / Pl: ~ri / E: mână1 + ștergură] 1 (Îrg) Prosop. 2 (Îrg) Șervet. 3 (Reg) Batistă lucrată de fete înaintea măritișului. 4 (Reg) Broboadă.

mânăștergură f. Tr. și Mold. 1. peșchir: mânăștergură de in POP.; 2. Buc. ștergar. [Compus din mână și ștergere (cf. codobatură)].

mâneștergură sf vz mânăștergură

meneșterg sn vz mânăștergură

mineștergură sf vz mănăștergură

MĂNĂȘTÉRGURĂ s. f. v. mîneștergură.

MENEȘTÉRG s. n. v. mîneștergură.

MÎNĂȘTERGÚRĂ s. f. v. mîneștergură.

MÎNEȘTÉRGURĂ, mîneșterguri, s. f. (Popular) Ștergar, prosop. Aduce soacra cea mică mai multe mîneșterguri de bumbac foarte frumos țesute. MARIAN, NU. 550. – Variante: mănăștérgură (TEODORESCU, P. P. 180), mînăștérgură s. f., meneștérg s. n.

mîneștérgură f., pl. ĭ (mînă și ștergură). Trans. Mold. Bas. Herson. Ștergar (prosop orĭ șervet). Tulpan, casîncă. – În Bucov. mîniștergură și pînzătură. La Beld. 501: mineștergurĭ, lăvicere, țolurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mânăștérgură (reg.) (-năș-ter-/-nă-șter-) s. f., g.-d. art. mânăștérgurii; pl. mânăștérguri

mânăștérgură s. f. (sil. mf. -șter-) ștergură


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNĂȘTÉRGURĂ s. v. prosop, șervet, ștergar.

mînăștergură s. v. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.

Intrare: mânăștergură
mânăștergură substantiv feminin
  • silabație: mâ-năș-ter-, mâ-nă-șter-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânăștergură
  • mânăștergura
plural
  • mânășterguri
  • mânăștergurile
genitiv-dativ singular
  • mânășterguri
  • mânăștergurii
plural
  • mânășterguri
  • mânăștergurilor
vocativ singular
plural
mănăștergură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănăștergură
  • mănăștergura
plural
  • mănășterguri
  • mănăștergurile
genitiv-dativ singular
  • mănășterguri
  • mănăștergurii
plural
  • mănășterguri
  • mănăștergurilor
vocativ singular
plural
mâneștergură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâneștergură
  • mâneștergura
plural
  • mâneșterguri
  • mâneștergurile
genitiv-dativ singular
  • mâneșterguri
  • mâneștergurii
plural
  • mâneșterguri
  • mâneștergurilor
vocativ singular
plural
meneșterg substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meneșterg
  • meneștergul
plural
  • meneșterguri
  • meneștergurile
genitiv-dativ singular
  • meneșterg
  • meneștergului
plural
  • meneșterguri
  • meneștergurilor
vocativ singular
plural

mânăștergură mănăștergură mâneștergură meneșterg

etimologie:

  • Mână + șterge + sufix -ură.
    surse: DEX '98 DEX '09