2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

MÂLIT, -Ă, mâliți, -te, adj. Acoperit cu mâl, plin de mâl. – V. mâli.

MÂLIT, -Ă, mâliți, -te, adj. Acoperit cu mâl, plin de mâl. – V. mâli.

mâlit, ~ă a [At: AR (1829), 1942/l 6 / V: (Ban) mol~, (Mar) mul~ / Pl: ~iți, ~e / E: mâli] 1 Acoperit cu mâl (1). 2 Împotmolit.

MÂLI, mâlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl.

MÂLI, mâlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl.

mâli [At: M. COSTIN, O. 264 / V: (Trs) moli, (Mar) muli / Pzi: ~lesc / E: mâl] 1-2 vtr A (se) umple de mâl (1). 3 vt (Mar; fig) A defaima.

moli2 v vz mâli

molit2, ~ă a vz mâlit

muli v vz mâli

mulit, ~ă a vz mâlit

MÎLI, milesc, vb. IV. Tranz. A acoperi, a umple de mîl. Ploaia a mîlit semănăturile.Refl. Văile apelor sînt întotdeauna primejduite de revărsări și de înecuri, cînd fînul se mîlește, prinde mîl. PAMFILE, A. R. 151.

MÎLIT, -Ă, mîliți, -te, adj. Acoperit cu mîl, plin de mîl. Vede o fîntînă mîlită și părăsită. CREANGĂ, P. 287. Sărutatu de urît, ca și fînul cel mîlit. ȘEZ. XX 38.

A SE MÂLI se ~ește intranz. (despre bazine de apă) A se umple cu mâl. /Din mâl

A MÂLI ~ește tranz. A face să se mâlească. /Din mâl

mălì v. a umplea cu măl, a se înnomoli.

mălit a. acoperit cu măl: o fântână mălită și părăsită CR.

mîlésc v. tr. (d. mîl). Nord. Acoper cu mîl: apa a mîlit ĭarba. – În Trans. molesc.

molésc, V. mîlesc.

Ortografice DOOM

mâli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlesc, 3 sg. mâlește, imperf. 1 mâleam; conj. prez. 1 sg. să mâlesc, 3 să mâlească

mâli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlesc, imperf. 3 sg. mâlea; conj. prez. 3 mâlească

mâli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlesc, imperf. 3 sg. mâlea; conj. prez. 3 sg. și pl. mâlească

Tezaur

MÎLÍ vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de mîl (1), a (se) acoperi de nămol, de noroi. Un șanț mare ca acesta . . . cu vremi îndelungate s-au și năruit și mîlit. M. COSTIN, O. 264. Apa, mÎlind pămîntul, va adaogi moșiia. PRAVILA (1814), 83/10. Heleșteul săc degrabă s-au mîlit. DONICI, F. II, 18/2. Înecul Bîrlăzălului. . . mi-a mîlit via. DUNĂREANU, CH. 138. Fînul se mîlește, prinde mîl. PAMFILE, A. R. 151, cf. id. I. C. 142. Apa mare-ar fi vinit, Pe mine m-ar fi mîlit. MÎNDRESCU, L. P. 32, cf. ȚIPLEA, P. P. Tot mulul să mă mulească, Nime să nu mă cunoască. BUD, P. P. 10, cf. VASILIU, C. 137, ALR SN III h 827. ♦ T r a n z. F i g. (Prin Maram.) A defăima, a ponegri, a batjocori. Cf. ȚIPLEA, P. P. 113, BUD, P. P. 80. – Prez. ind.: mîlesc. – Și: (prin Maram.) mulí, (prin Transilv.) moli (TDRG, ALR SN III h 827/349, L. ROM. 1959, nr. 5, 72) vb. IV. – V. mîl.

MÎLÍT, -Ă adj. Acoperit cu mîl (1), plin de mîl; nămolit. Acesta lucru arată cum iaste pământul mălit. HERODOT (1645), 93. Fînurile mîlite sînt greu de mistuit. I. IONESCU, C. 111/9. Vede o fîntînă mîlită și părăsită. CREANGĂ, P. 287, cf. 291. Sărutatu de urît, Ca și fînul cel mîlit. ȘEZ. XX, 38. ♦ Împotmolit, înglodat. Călătorii. . . s-au aflat mîliți în pădurile năsipului. AR (1829),1942/16. - Pl.: mîliți,-te. -Și: (prin Ban.) molít,-ă (H VIII 123), (prin Maram.) molít, -ă (T. PAPAHAGI, M. 226) adj. - V. mîli.

Intrare: mâlit
mâlit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâlit
  • mâlitul
  • mâlitu‑
  • mâli
  • mâlita
plural
  • mâliți
  • mâliții
  • mâlite
  • mâlitele
genitiv-dativ singular
  • mâlit
  • mâlitului
  • mâlite
  • mâlitei
plural
  • mâliți
  • mâliților
  • mâlite
  • mâlitelor
vocativ singular
plural
molit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mulit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mâli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâli
  • mâlire
  • mâlit
  • mâlitu‑
  • mâlind
  • mâlindu‑
singular plural
  • mâlește
  • mâliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mâlesc
(să)
  • mâlesc
  • mâleam
  • mâlii
  • mâlisem
a II-a (tu)
  • mâlești
(să)
  • mâlești
  • mâleai
  • mâliși
  • mâliseși
a III-a (el, ea)
  • mâlește
(să)
  • mâlească
  • mâlea
  • mâli
  • mâlise
plural I (noi)
  • mâlim
(să)
  • mâlim
  • mâleam
  • mâlirăm
  • mâliserăm
  • mâlisem
a II-a (voi)
  • mâliți
(să)
  • mâliți
  • mâleați
  • mâlirăți
  • mâliserăți
  • mâliseți
a III-a (ei, ele)
  • mâlesc
(să)
  • mâlească
  • mâleau
  • mâli
  • mâliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâlit, mâliadjectiv

  • 1. Acoperit cu mâl, plin de mâl. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vede o fîntînă mîlită și părăsită. CREANGĂ, P. 287. DLRLC
    • format_quote Sărutatu de urît, ca și fînul cel mîlit. ȘEZ. XX 38. DLRLC
etimologie:
  • vezi mâli DEX '98 DEX '09

mâli, mâlescverb

  • 1. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ploaia a mâlit semănăturile. DLRLC
    • format_quote Văile apelor sînt întotdeauna primejduite de revărsări și de înecuri, cînd fînul se mîlește, prinde mîl. PAMFILE, A. R. 151. DLRLC
etimologie:
  • mâl DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.