opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂLÍT, -Ă, mâliți, -te, adj. Acoperit cu mâl, plin de mâl. – V. mâli.

MÂLÍT, -Ă, mâliți, -te, adj. Acoperit cu mâl, plin de mâl. – V. mâli.

mâlit, ~ă a [At: AR (1829), 1942/l 6 / V: (Ban) mol~, (Mar) mul~ / Pl: ~iți, ~e / E: mâli] 1 Acoperit cu mâl (1). 2 Împotmolit.

MÂLÍ, mâlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl.

MÂLÍ, mâlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl.

mâli [At: M. COSTIN, O. 264 / V: (Trs) moli, (Mar) muli / Pzi: ~lesc / E: mâl] 1-2 vtr A (se) umple de mâl (1). 3 vt (Mar; fig) A defaima.

MÎLÍ, milesc, vb. IV. Tranz. A acoperi, a umple de mîl. Ploaia a mîlit semănăturile. ◊ Refl. Văile apelor sînt întotdeauna primejduite de revărsări și de înecuri, cînd fînul se mîlește, prinde mîl. PAMFILE, A. R. 151.

MÎLÍT, -Ă, mîliți, -te, adj. Acoperit cu mîl, plin de mîl. Vede o fîntînă mîlită și părăsită. CREANGĂ, P. 287. Sărutatu de urît, ca și fînul cel mîlit. ȘEZ. XX 38.

A SE MÂLÍ se ~éște intranz. (despre bazine de apă) A se umple cu mâl. /Din mâl

A MÂLÍ ~éște tranz. A face să se mâlească. /Din mâl

mălì v. a umplea cu măl, a se înnomoli.

mălit a. acoperit cu măl: o fântână mălită și părăsită CR.

mîlésc v. tr. (d. mîl). Nord. Acoper cu mîl: apa a mîlit ĭarba. – În Trans. molesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlésc, imperf. 3 sg. mâleá; conj. prez. 3 să mâleáscă

mâlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlésc, imperf. 3 sg. mâleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâleáscă

Intrare: mâlit
mâlit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâlit
  • mâlitul
  • mâlitu‑
  • mâlită
  • mâlita
plural
  • mâliți
  • mâliții
  • mâlite
  • mâlitele
genitiv-dativ singular
  • mâlit
  • mâlitului
  • mâlite
  • mâlitei
plural
  • mâliți
  • mâliților
  • mâlite
  • mâlitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: mâli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâli
  • mâlire
  • mâlit
  • mâlitu‑
  • mâlind
  • mâlindu‑
 singular plural
  • mâlește
  • mâliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mâlesc
 (să)
  • mâlesc
  • mâleam
  • mâlii
  • mâlisem
a II-a (tu)
  • mâlești
 (să)
  • mâlești
  • mâleai
  • mâliși
  • mâliseși
a III-a (el, ea)
  • mâlește
 (să)
  • mâlească
  • mâlea
  • mâli
  • mâlise
plural I (noi)
  • mâlim
 (să)
  • mâlim
  • mâleam
  • mâlirăm
  • mâliserăm
  • mâlisem
a II-a (voi)
  • mâliți
 (să)
  • mâliți
  • mâleați
  • mâlirăți
  • mâliserăți
  • mâliseți
a III-a (ei, ele)
  • mâlesc
 (să)
  • mâlească
  • mâleau
  • mâliră
  • mâliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mâlit

  • 1. Acoperit cu mâl, plin de mâl.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vede o fîntînă mîlită și părăsită. CREANGĂ, P. 287.
      surse: DLRLC
    • Sărutatu de urît, ca și fînul cel mîlit. ȘEZ. XX 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mâli
    surse: DEX '98 DEX '09

mâli

  • 1. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ploaia a mâlit semănăturile.
      surse: DLRLC
    • Văile apelor sînt întotdeauna primejduite de revărsări și de înecuri, cînd fînul se mîlește, prinde mîl. PAMFILE, A. R. 151.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • mâl
    surse: DEX '98 DEX '09